11 definiții pentru propovăduire
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROPOVĂDUIRE, propovăduiri, s. f. Acțiunea de a propovădui și rezultatul ei; propovedanie. – V. propovădui.
PROPOVĂDUIRE, propovăduiri, s. f. Acțiunea de a propovădui și rezultatul ei; propovedanie. – V. propovădui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
propovăduire sf [At: (a. 1765) GCR II, 79/23 / V: (înv) ~păv~, ~păved~, ~ved~ / Pl: -ri / E: propovădui] 1 Recomandare publică a unor învățături morale, concepții, doctrine religioase cu scopul de a fi împărtășite de cât mai mulți oameni Si: (înv) mărturisire, (înv) mărturisitură, (înv) propovedanie (1), (îvr) propovedire. 2 (Îvr; îf propoveduire) Ceea ce este prezis. 3 (Îrg) Prezentare a unor idei, principii, teorii, metode etc., în scopul popularizării și împărtășirii lor Si: popularizare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROPOVĂDUIRE, propovăduiri, s. f. Acțiunea de a propovădui; propagare, răspîndire a unei învățături, a unei doctrine etc.). Tot din epoha reformei religioase pornește... reacția prințipaturilor în contra propovăduirei calviniste. RUSSO, S. 73.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
propăvăduire sf vz propovăduire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
propăveduire sf vz propovăduire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
propoveduire sf vz propovăduire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
propovăduire s. f., g.-d. art. propovăduirii; pl. propovăduiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
propovăduire s. f., g.-d. art. propovăduirii; pl. propovăduiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
propovăduire s. f., g.-d. art. propovăduirii; pl. propovăduiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROPOVĂDUIRE s. 1. (BIS.) predicare, propagare, răspândire, (înv.) mărturisire, mărturisitură. (~ unei credințe.) 2. v. răspândire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROPOVĂDUIRE s. 1. (BIS.) predicare, propagare, răspîndire, (înv) mărturisire, mărturisitură. (~ unei credințe.) 2. popularizare, propagare, răspîndire, (astăzi rar) vulgarizare, (înv.) poporanizare, propagație. (~ unor cunoștințe.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
propovăduire, propovăduirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a propovădui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: propovedanie
- Tot din epoha reformei religioase pornește... reacția prințipaturilor în contra propovăduirei calviniste. RUSSO, S. 73. DLRLC
-
etimologie:
- propovădui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.