11 definiții pentru pronomion
din care- explicative (7)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRONOMION s. n. (Înv.) Privilegiu. [Pr.: -mi-on] – Din ngr. pronomion.
PRONOMION s. n. (Înv.) Privilegiu. [Pr.: -mi-on] – Din ngr. pronomion.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pronomion sn [At: (a. 1773) GCR. II, 86/22 / V: ~nom, ~nomie sf, ~nomiu / Pl: ~uri, ~ii, pronomii / E: ngr προνόμιον] (Înv) Privilegiu (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pronom sn vz pronomion
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pronomie sf vz pronomion
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pronomiu sn vz pronomion
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pronomie f. (arhaic) privilegiu. [Gr. mod.].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*pronómiĭ n. pl. (ngr. pronómion, vgr. -nómion și -nomia, d. pró, în ainte, și nómos, lege). L. V. Privilegiĭ. – Sing. pronómion.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRONOMION s. v. prerogativă, privilegiu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pronomion s. v. PREROGATIVĂ. PRIVILEGIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pronomie (-ii), s. f. – Privilegiu. – Var. pronomion. Ngr. προνόμιον (Tiktin). Sec. XVIII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pronomie s.f. (înv.) privilegiu.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pronomionsubstantiv neutru
- 1. Prerogativă, privilegiu. DEX '09 DEX '98sinonime: prerogativă privilegiu
etimologie:
- pronomion DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.