4 definiții pentru procurant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
procurant sm [At: CADE / Pl: ~nți / E: it procurante] (Înv) Procurator (2).
PROCURANT s.m. (Rar) Procurator (2) [în DN]. [< fr., it. procurante].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROCURANT s. v. împuternicit, mandatar, procurator, procurist.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
procurant s. v. ÎMPUTERNICIT. MANDATAR. PROCURATOR. PROCURIST.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: procurant
procurant substantiv masculin
| substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
procurant, procuranțisubstantiv masculin procurantă, procurantesubstantiv feminin
- sinonime: mandatar procurator procurist împuternicit
etimologie:
- procurante DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.