6 definiții pentru pricini
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pricini [At: CANTEMIR, I. I. II, 328 / Pzi: ~nesc / E: pricină] (Îrg) 1 vt A pricinui (1). 2 vrr A se certa. 3 vrr A se încăiera. 4 vrr (Spc) A se judeca.
PRICINI, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRICINI, pricinesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se certa, a se pune de pricină. – Din pricină.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
pricinésc v. tr. (vsl. sîrb. pričiniti, rus. -itĭ, a cauza). Vechĭ. Pricinuĭesc. V. refl. Mă pun de pricină, mă opun.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRICINI vb. v. cauza, certa, declanșa, determina, dezlănțui, genera, isca, învrăjbi, judeca, naște, pricinui, prilejui, produce, provoca, stârni, supăra.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pricini vb. v. CAUZA. CERTA. DECLANȘA. DETERMINA. DEZLĂNȚUI. GENERA. ISCA. ÎNVRĂJBI. JUDECA. NAȘTE. PRICINUI. PRILEJUI. PRODUCE. PROVOCA. STÎRNI. SUPĂRA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
pricini, pricinescverb
-
- Băiatul începu a-i spune... cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE. DLRLC
-
etimologie:
- pricină DLRM