prezervativ, ~ă [At: ÎNV. TAB., ap. URSU, T. Ș. 260 / V: (iuz) ~ese~, (înv) ~văt~ / Pl: ~i, ~e / E: fr préservatif, lat praeservativus, ger Präservativ] 1-2 snf, a (Remediu sau soluție) care servește la preîntâmpinarea unui inconvenient, mai ales a unei boli. 3 sn (Spc) Mic tub elastic, de obicei confecționat din latex, închis la un capăt, folosit de bărbați în timpul actului sexual ca mijloc de protecție împotriva bolilor venerice sau ca mijloc contraceptiv.

PREZERVATIV, -Ă adj. Care prezervă; apărător, preventiv. // s.n. Remediu folosit pentru prevenirea unui rău, a unei boli. ♦ Mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați ca anticoncepțional sau pentru prevenirea unei îmbolnăviri prin contact sexual. [< fr. préservatif].

PREZERVATIV, -Ă I. adj. care prezervă; preventiv. II. s. n. remediu pentru prevenirea unui rău, a unei boli. ◊ mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați ca anticoncepțional sau pentru prevenirea unei îmbolnăviri prin contact sexual; condom. (< fr. préservatif)

prezervativ a. care are puterea de a prezerva. ║ n. remediu ce prezervă: citirea e un prezervativ în contra urîtului.

*prezervatív, -ă adj. (nlat. praeservativus). Care servește la prezervare: remediŭ prezervativ. S. n., pl. e. Remediŭ prezervativ: sobrietatea e cel maĭ bun prezervativ contra boalelor.