opțiuni
  • info

7 definiții pentru prepus (persoană)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREPUS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.

PREPUS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.

prepus3 [At: ȘINCAI, HR. III, 76/21 / Pl: ~uși, ~e / E: prepune] 1 a Care este pus înainte Si: adăugat. 2 a (Înv) Pus mai mare peste... 3 a (Îvp) Presupus2. 4 a (Îvp) Care ascunde intenții răuvoitoare Si: bănuit, suspectat. 5 a (Reg; d. păr1) Care a fost adăugat în locul celui natural Si: fals. 6 sm (Jur) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane.

PREPUS1, prepuși, s. m. (Rar) Persoană pusă să reprezinte pe cineva, să înlocuiască pe cineva; reprezentant, înlocuitor, suplinitor. Barbu Căuș e numai un prepus al avocatului. STANCU, D. 263. La stăreție se făcea repetiție generală în vederea anchetei, regizor fiind însuși părintele stareț, iar actori – prepușii săi în felurite ascultări administrative și gospodărești. STĂNOIU, S. I. 77.

PREPUS2 ~și m. jur. Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție sub controlul sau directivele altei persoane. /v. a prepune

prepús, -ă adj. (d. prepus). Adăugat, fals (fr. postiche): multe femeĭ aŭ păr prepus în peptănătură. Subst. Pus în loc, substituit, reprezentant: a cumpăra o casă pintr’un prepus al tăŭ. S. n., pl. urĭ. Bănuĭală, presupunere: am prepus că el a furat, am prepus pe el, am intrat la prepus că el a furat. Vechĭ. Îndoĭală, dubiŭ: făr’de prepus. – Și pri- (Dos.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prepus1 adj. m., s. m., pl. prepuși; adj. f. prepusă, pl. prepuse

prepus adj. m., s. m., pl. prepuși; f. sg. prepusă, pl. prepuse

Intrare: prepus (persoană)
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prepus
  • prepusul
  • prepusu‑
plural
  • prepuși
  • prepușii
genitiv-dativ singular
  • prepus
  • prepusului
plural
  • prepuși
  • prepușilor
vocativ singular
  • prepusule
  • prepuse
plural
  • prepușilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prepus, prepușisubstantiv masculin

  • 1. științe juridice Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: reprezentant suplinitor înlocuitor
    • format_quote Barbu Căuș e numai un prepus al avocatului. STANCU, D. 263. DLRLC
    • format_quote La stăreție se făcea repetiție generală în vederea anchetei, regizor fiind însuși părintele stareț, iar actori – prepușii săi în felurite ascultări administrative și gospodărești. STĂNOIU, S. I. 77. DLRLC
etimologie:
  • vezi prepune DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.