predominație sf [At: NEGULICI / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr prédomination] (Asr) 1-2 Predominare (1-2).

PREDOMINAȚIE s.f. Predominare. [Gen. -iei, var. predominațiune s.f. / cf. fr. prédomination].

PREDOMINAȚIE s. f. predominare. (< fr. prédomination)

predominațiune sf vz predominație

PREDOMINAȚIUNE s.f. v. predominație.

predominație (desp. -ți-e) s. f., art. predominația (desp. -ți-a), g.-d. art. predominației; pl. predominații, art. predominațiile (desp. -ți-i-)

predominație (-ți-e) s. f., art. predominația (-ți-a), g.-d. art. predominației; pl. predominații, art. predominațiile (-ți-i-)

predominație s. f. → dominație

PREDOMINAȚIE s. 1. v. predominanță. 2. v. predominare.

PREDOMINAȚIE s. 1. precumpănire, predominanță, predominare, preponderență, (înv.) predomnire, preponderație. (~ marii gospodării agricole.) 2. dominare, precumpănire, predominare, prevalare, (rar) prevalență. (~ unui element asupra altora.)