pozmă¹ sf [At: PAMFILE, A. R. 163 / V: pazmă, poznă / Pl: ~me, ~mi / E: mg püzma, püzna] (Trs; lpl) Fiecare dintre prăjinile care, legate două câte două cruciș, se așază de o parte și de alta a clăii de fân sau a unui acoperiș de paie, ca să nu le ia vântul Si: (reg) martac, panză, păhuie¹, păușă, păuză, păianjen, povăzniță, prăștină¹.

poznă² sf vz pozmă¹

pozmă, pozme, s.f. (reg.; mai ales la pl.) fiecare dintre prăjinile legate câte două cruciș în vârful unei clăi; martac, panză, păhuie, păușă, păuză, povăzniță.

pozmă, pozme, s.f. – (reg.) Bucată de lemn legat la capete, pusă pe vârful clăii de fân, să nu o ia vântul (în Chioar și Codru); rudă (Maram. ist.) (ALR, 1956: 137). – Din magh. püzma, püzna (MDA).

pozmă, -e, s.f. – Bucată de lemn legat la capete, pus pe vârful clăii de fân să nu le ia vântul (în Chioar și Codru); rudă (Maram. ist.) (ALR 1956: 137). – Probabil magh. pózna „stâlp”; Din magh. püzma, püzna (MDA).