POTASĂ s. f. (Înv. și reg.) Carbonat de potasiu. – Din fr. potasse.

potasă sf [At: CALENDARIU (1814), 174/8 / V: (îrg) potaș (A și: potaș) sn, potăș sn, (înv) poda~, potas sn, ~așă, ~așe, (reg) botăș sn, potuș sn / S și: potassă / Pl: ~se / E: ger Pottasche, lat potassa, fr potasse] (Chm; înv) 1 Carbonat de potasiu. 2 (Îs) ~ caustică Hidroxid de potasiu.

POTASĂ s. f. Carbonat, hidroxid sau clorură de potasiu. – Din fr. potasse.

POTASĂ s. f. Carbonat de potasiu, întrebuințat în industria sticlei, la fabricarea săpunului moale, la vopsitul linii etc. Potasă caustică = hidroxid de potasiu, întrebuințat în industria chimică.

POTASĂ s.f. Carbonat de potasiu. [< fr. potasse, cf. germ. Potasche].

POTASĂ s. f. carbonat, hidroxid sau clorură de potasiu. (< fr. potasse)

potasă f. oxid de potasiu, materie solidă, albă și foarte caustică: potasa din comerț e carbonat de potasă.

*potásă f., pl. e (fr. potasse, d. germ. pottasche, d. pott, oală, și asche, cenușă. V. potaș). Chim. Idrat de potasiŭ. – Idratu de potasiŭ, numit și potasă caustică (ca să se distingă de potasa comercială, care e un carbonat de potasiŭ impur), e un corp bazic alb, solid, caustic și veninos. Se întrebuințează în med. precum și la spălat rufele, la făcut săpun, la curățat tablourile pictate ș. a. V. sodă.

podasă sf vz potasă

potas sn vz potasă

potaș sn vz potasă

potașă sf vz potasă

potașe sf vz potasă

potăș sn vz potasă

potuș sn vz potasă

pótaș (și potáș?) n. (rut. pótáš, pol. potasz, rus. potáš). Vechĭ. Potasă: la 1798 era o singură fabrică de potaș din cenușă de stejar în toată Moldova (Iorga, Negoț. 198). – Și bótăș (est).

potasă (carbonat de potasiu) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. potasei

potasă (carbonat de potasiu) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. potasei

potasă s. f., g.-d. art. potasei

POTASĂ s. (CHIM.) 1. carbonat de potasiu, (înv.) sare de cenușă, sare de leșie. 2. potasă caustică v. hidroxid de potasiu.

POTASĂ s. (CHIM.) 1. carbonat de potasiu, (înv.) sare de cenușă, sare de leșie. 2. potasă caustică = hidroxid de potasiu.

potaș s. m. – Potasă, carbonat de potasiu. Germ. Pottasche. Înv., introdus în sec. XVIII, cînd se exportau mari cantități în Anglia și Olanda, sub formă de cenușă de stejar. Este dubletul lui potasă, s. f. din fr. potasse și al lui potasiu, s. m., din fr. potassium.