POST-SCRIPTUM s. n. Completare adăugată la sfârșitul unei scrisori, după semnătură. [Abr.: P.S.] – Loc. lat.

post-scriptum sni [At: I. GOLESCU, C. / S și: postsc~, (abr) P. S. / V: (înv) post-scriptu, post-script / E: fr post-scriptum, lat postscriptum] Text care se adaugă la sfârșitul unei scrisori, după ce a fost semnată.

POST-SCRIPTUM s. n. Text care se adaugă uneori la o scrisoare, după terminarea și iscălirea ei. [Scris prescurtat și: P.S.] – Loc. lat.

POST-SCRIPTUM s. n. Ceea ce se adaugă uneori la o scrisoare după iscălitură. În scrisoare era un post-scriptum: «După o îndelungată suferire, în sfîrșit, Ipolit a murit». NEGRUZZI, S. I 65.

POST-SCRIPTUM s.n. Adaos (ocazional) la o scrisoare după semnătură. [Abrev. P.S. / < fr., lat. post-scriptum].

POST-SCRIPTUM abr. P. S. / s. n. adaos (ocazional) la o scrisoare după semnătură. (< lat. post scriptum)

post-scriptum n. ceeace s’adaogă la o scrisoare după semnătură.

post-script sn vz post-scriptum

post-scriptu sn vz post-scriptum

POST-⁶: ~scriptum n. Text adăugat uneori la sfârșitul unei scrisori după ce a fost semnată, notat, de obicei, prin inițialele P. S. /Cuv. lat.

*postscríptum orĭ post-scríptum n., pl. urĭ (lat. postscriptum, part. d. postscribere, a scrie pe urmă, d. post, pe urmă, și scribere). Ceĭa ce aĭ maĭ scris într’o scrisoare după ce te-aĭ iscălit.

!post-scriptum (lat.) s. n., pl. post-scriptumuri; abr. P.S. [cit. pese]

post-scriptum s. n., abr. P.S.

post-scriptum (prescurtat; P.S.)

post-scriptum (abreviat: P. S.).

post-scriptum (lat.) s. n.; abr. P.S.