6 definiții pentru pontil
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PONTIL, pontile, s. n. (Mar.) Stâlp de susținere în interiorul compartimentelor unei nave. – Cf. fr. épontille.
PONTIL, pontile, s. n. (Mar.) Stâlp de susținere în interiorul compartimentelor unei nave. – Cf. fr. épontille.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pontil sn [At: LTR2 / Pl: ~e / E: fr épontille] Piesă de consolidare a punții unei nave, care transmite sarcinile de pe punte la osatura fundului navei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PONTIL s.m.[1] Stîlp de susținere în interiorul compartimentelor unei nave. [După fr. épontille].
- Genul corect este neutru, vezi și definiția pentru pontilare. — gall
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PONTIL s. m.[1] pilon vertical de susținere în interiorul compartimentelor unei nave. (după fr. épontille)
- Genul corect este neutru, vezi și definiția pentru pontilare. — gall
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pontil s. m., pl. pontili
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PONTÍL s. n. Piesă de rezistență în construcțiile navale, amplasată între punte și structurile inferioare ale navei până la suprafața de reacțiune a apei. La navele metalice, p. este de obicei o coloană cu secțiune tubulară.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pontil, pontilesubstantiv neutru
- 1. Stâlp de susținere în interiorul compartimentelor unei nave. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- épontille DEX '09 DEX '98 DN