opțiuni
  • info

13 definiții pentru pomanagiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POMANAGIU, pomanagii, s. m. (De obicei peior.) Persoană care umblă după pomană, care trăiește din pomana altora, care așteaptă să i se ofere cât mai multe avantaje materiale (nemeritate). – Pomană + suf. -agiu.

POMANAGIU, pomanagii, s. m. (De obicei peior.) Persoană care umblă după pomană, care trăiește din pomana altora, care așteaptă să i se ofere cât mai multe avantaje materiale (nemeritate). – Pomană + suf. -agiu.

pomanagiu sm [At: CARAGIALE, O. VII, 284 / Pl: ~ii / E: pomană + -agiu] (Prt) 1 Persoană care cere de pomană. 2 Persoană care trăiește din pomana altora. 3 Persoană care așteaptă să i se ofere ori pretinde cât mai multe avantaje materiale nemeritate.

POMANAGIU, -OAICĂ, pomanagii, -oaice, s. m. și f. Persoană care cere sau așteaptă să i se ofere cît mai multe avantaje materiale. Nu scăpau de pomanagiii de peste drum. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 313.

POMANAGIU ~i m. Bărbat care umblă după pomeni, după chilipiruri. /pomană + suf. ~agiu

pomanagiu m. (ironic) cel ce cere sau trăiește din pomană.

pomanagíŭ, -gĭoáĭcă s. (d. pomană). Iron. Care umblă după pomană.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pomanagiu (fam.) s. m., art. pomanagiul; pl. pomanagii, art. pomanagiii (desp. -gi-ii)

pomanagiu (fam.) s. m., art. pomanagiul; pl. pomanagii, art. pomanagiii (-gi-ii)

pomanagiu s. m., art. pomanagiul; pl. pomanagii, art. pomanagiii

pomanagiu, -gii pl., -giii pl. a.; -gioaică f.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POMANAGIU s. 1. (reg.) colivar. (~ care umblă pe la pomeni.) 2. v. chilipirgiu.

POMANAGIU s. 1. (reg.) colivar. (~ care umblă pe la pomeni.) 2. chilipirgiu, pleșcar, (rar) pleșcaș. (Nu e decît un ~ ordinar.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pomanagiu, pomanagii adj. 1. persoană care cerșește / care trăiește din pomana altora. 2. (d. fotbaliști) care joacă doar în zona din fața porții adverse; care nu se repliază în apărare.

Intrare: pomanagiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomanagiu
  • pomanagiul
  • pomanagiu‑
plural
  • pomanagii
  • pomanagiii
genitiv-dativ singular
  • pomanagiu
  • pomanagiului
plural
  • pomanagii
  • pomanagiilor
vocativ singular
  • pomanagiule
plural
  • pomanagiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pomanagiu, pomanagiisubstantiv masculin

  • 1. de obicei peiorativ Persoană care umblă după pomană, care trăiește din pomana altora, care așteaptă să i se ofere cât mai multe avantaje materiale (nemeritate). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chilipirgiu colivar pleșcar pleșcaș
    • format_quote Nu scăpau de pomanagiii de peste drum. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 313. DLRLC
etimologie:
  • Pomană + sufix -agiu. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.