7 definiții pentru polinie (bot.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POLINIE1, polinii, s. f. (Bot.) 1. Masă formată din grăunțe de polen aglomerate. 2. Organ floral format din unirea staminelor la fanerogame. – Din fr. pollinie.
POLINIE1, polinii, s. f. (Bot.) 1. Masă formată din grăunțe de polen aglomerate. 2. Organ floral format din unirea staminelor la fanerogame. – Din fr. pollinie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
polinie1 sf [At: GRECESCU, FL. 550 / Pl: ~ii / E: fr pollinie] (Bot; rar) 1 Anteră. 2 Formație de polen1 (1) aglutinat cu o materie cleioasă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLINIE s.f. (Bot.) Masă formată din grăunțe de polen aglomerate, ca la orhidee. [Gen. -iei. / < fr. pollinie].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLINIE1 s. f. (bot.) masă de grăunțe de polen aglomerate. (< fr. pollinie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
polinie s. f., pl. polinii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POLINIE s. v. anteră.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
polinie s. v. ANTERĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
polinie, poliniisubstantiv feminin
- 1. Masă formată din grăunțe de polen aglomerate. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: anteră
- 2. Organ floral format din unirea staminelor la fanerogame. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- pollinie DEX '09 DEX '98 DN