9 definiții pentru plăcintuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLĂCINTUȚĂ, plăcintuțe, s. f. (Fam.) Plăcințică. – Plăcintă + suf. -uță.
plăcintuță sf [At: MARIAN, NA. 139 / Pl: ~țe / E: plăcintă1 + -uță] (Reg; șhp) 1-2 Plăcințică (1-2). corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLĂCINTUȚĂ, plăcintuțe, s. f. Plăcințică. – Plăcintă + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PLĂCINTUȚĂ, plăcintuțe, s. f. Diminutiv al lui plăcintă. De-ar fi fost mama pe-acasă, Plăcintuța n-ar fi arsă. ȘEZ. II 218.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
plăcintuță (fam.) s. f., g.-d. art. plăcintuței; pl. plăcintuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
plăcintuță (fam.) s. f., g.-d. art. plăcintuței; pl. plăcintuțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plăcintuță s. f., g.-d. art. plăcintuței; pl. plăcintuțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PLĂCINTUȚĂ s. v. plăcințică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
plăcintuță s. v. PLĂCINȚICĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
plăcintuță, plăcintuțesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui plăcintă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: plăcințică
- De-ar fi fost mama pe-acasă, Plăcintuța n-ar fi arsă. ȘEZ. II 218. DLRLC
-
etimologie:
- Plăcintă + sufix -uță. DEX '98 DEX '09