pluralitate sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~ari~ / Pl: ~tăți / E: lat pluralitas, -atis, fr pluralité] 1 Fapt, calitate, însușire de a fi în număr, în cantitate mare Si: (rar) pluritate (1). 2 Număr, cantitate mare de elemente, de ființe, de lucruri etc. Si: mulțime, (rar) diversitate, multiplicitate, pluritate (2). 3 Cea mai mare parte a membrilor unei colectivități Si: majoritate.

PLURALITATE, pluralități, s. f. (În opoziție cu unitate) Multiplicitate, diversitate, mulțime, număr mare. Aceste cetăți de piatră... se înșiră dinspre miazănoapte spre miazăzi, într-o splendidă pluralitate. BOGZA, C. O. 334. Despre pluralitatea lumelor. NEGRUZZI, S. II 157.

PLURALITATE s.f. Multiplicitate, diversitate, număr mare. [Cf. fr. pluralité, lat. pluralitas].

PLURALITATE s. f. număr, cantitate mare; multiplicitate, pluritate, diversitate. (< fr. pluralité, lat. pluralitas)

PLURALITATE ~ăți f. Cantitate mare (de elemente, de ființe, de lucruri); multiplicitate. /<lat. pluralitas, ~atis, fr. pluralité

pluralitate f. mare număr, mai mulți.

*pluralitáte f. (lat. plurálitas, -átis). Cel maĭ mare număr: ales cu pluralitatea voturilor. Starea de a fi în maĭ multe unitățĭ: pluralitatea lumilor.

pluraritate sf vz pluralitate

pluralitate s. f., g.-d. art. pluralității; pl. pluralități

pluralitate s. f., g.-d. art. pluralității; pl. pluralități

pluralitate s. f., g.-d. art. pluralității; pl. pluralități

PLURALITATE s. 1. v. diversitate. 2. v. mulțime.

PLURALITATE s. 1. diversitate, felurime, multilateralitate, multiplicitate, variație, varietate. (O ~ de aspecte.) 2. multitudine, mulțime, (rar) pluritate. (~ problemelor abordate.)

Pluralitate ≠ singularitate