opțiuni
  • info

9 definiții pentru plini

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLINI, plinesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) îndeplini. – V. plin.

PLINI, plinesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) îndeplini. – V. plin.

plini [At: DOSOFTEI, PS. 40/12 / Pzi: ~nesc / E: plin] 1 vt (Înv) A face să fie plin (1) Si: a completa, a umple. 2 vt (Îrg) A face să fie întreg Si: a completa, a întregi. 3 vrp (Înv) A-și desăvârși. 4 vt (Înv) A răscumpăra. 5 vt (Îrg) A atinge un anumit termen, număr de ani, zile etc. 6 vr (Pop; d. prorociri, prevestiri etc.) A se adeveri. 7 vt (Îrg) A duce la îndeplinire Si: a executa, a îndeplini. 8 vt (Înv) A satisface anumite dorințe Si: a realiza. 9 vt (Îrg) A achita o datorie, o obligație bănească etc. 10 vt (Înv) A face.

plinì v. (poetic) a împlini: al doilea an plinește PANN; fig. după ce își plinesc ursita solie NEGR.

plinésc v. tr. (d. plin. V. con- și su-plinesc). Vechĭ. Împlinesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plini (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plinesc, 3 sg. plinește, imperf. 1 plineam; conj. prez. 1 sg. să plinesc, 3 să plinească corectat(ă)

plini (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plinesc, imperf. 3 sg. plinea; conj. prez. 3 să plinească corectat(ă)

plini vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plinesc, imperf. 3 sg. plinea; conj. prez. 3 sg. și pl. plinească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLINI vb. v. achita, comite, completa, efectua, executa, face, făptui, împlini, îndeplini, înfăptui, întregi, lichida, onora, plăti, realiza, rotunji, satisface, săvârși, umple.

plini vb. v. ACHITA. COMITE. COMPLETA. EFECTUA. EXECUTA. FACE. FĂPTUI. ÎMPLINI. ÎNDEPLINI. ÎNFĂPTUI. ÎNTREGI. LICHIDA. ONORA. PLĂTI. REALIZA. ROTUNJI. SATISFACE. SĂVÎRȘI. UMPLE.

Intrare: plini
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plini
  • plinire
  • plinit
  • plinitu‑
  • plinind
  • plinindu‑
 singular plural
  • plinește
  • pliniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plinesc
 (să)
  • plinesc
  • plineam
  • plinii
  • plinisem
a II-a (tu)
  • plinești
 (să)
  • plinești
  • plineai
  • pliniși
  • pliniseși
a III-a (el, ea)
  • plinește
 (să)
  • plinească
  • plinea
  • plini
  • plinise
plural I (noi)
  • plinim
 (să)
  • plinim
  • plineam
  • plinirăm
  • pliniserăm
  • plinisem
a II-a (voi)
  • pliniți
 (să)
  • pliniți
  • plineați
  • plinirăți
  • pliniserăți
  • pliniseți
a III-a (ei, ele)
  • plinesc
 (să)
  • plinească
  • plineau
  • pliniră
  • pliniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plini, plinescverb

etimologie:
  • vezi plin DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.