opțiuni
  • info

16 definiții pentru plen

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLEN s. n. Totalitatea membrilor unei organizații sau ai unei adunări constituite; p. ext. adunare la care participă toți membrii. – Din lat. plenum.

plen2 sn [At: CONTEMP. 1949, nr. 158, 5/5 / V: (rar) ~num / Pl: ~uri / E: lat plenum] 1 Totalitate a membrilor unei organizații sau ai unei adunări constituite. 2 (Pex) Adunare la care participă totalitatea membrilor. corectat(ă)

PLEN s. n. Totalitatea membrilor unei organizații sau ai unei asociații constituite; p. ext. adunare a unei asociații la care participă totalitatea membrilor ei. – Din lat. plenum.

PLEN s. n. Totalitatea membrilor unei organizații sau unei asociații constituite; p. ext. adunare la care participă totalitatea membrilor. Plenul comitetului de redacție.

PLEN s.n. Totalitatea membrilor unei adunări constituite; (p. ext.) adunare la care sunt prezenți toți membrii. [Var. plenum s.n. / < lat. plenum, cf. gr. plein, germ. Plenum].

PLEN s. n. totalitatea membrilor unei adunări constituite; (p. ext.) adunare la care sunt prezenți toți membrii. (< lat. plenum)

PLEN n. 1) Totalitate a membrilor unei organizații sau a unei asociații. 2) Adunare a unei organizații sau asociații la care iau parte toți membrii. /<lat. plenum

plenum sn vz plen

plev[1] sn vz plen

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

PLENUM s.n. v. plen.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plen s. n.

plen s. n.

plen s. n., pl. plenuri

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plen (-nuri), s. n. – Totalitatea membrilor unei asociații, organizații; adunare constituantă. Lat. plenum (sec. XIX). – Der. plenar, adj., din lat. plenarius, sec. XIX. Cf. plin.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

organo pleno (plenum organum) (loc. lat., abl.) (it. il ripieno, organo pieno; engl. full organ; germ. volles Werk), termen ce desemnează, în muzica barocă*, o sumă selectivă de registre (II), principale și mixturi (1), precum și pe locțiitorii acestora (în poziții egale cu acelea pe care le înlocuiesc); registrele de aliquote (3) cu terțe*, septime* și none*, nu intră în componența clasicului o. cu tutti*-ul orgilor* (fr. grand jeu*) construite în sec. 19 (orgile de tip orch.), ce cuprinde totalitatea registrelor, imitând timbrurile* orch.

plenum organum v. organo pleno.

Intrare: plen
plen1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plen
  • plenul
  • plenu‑
plural
  • plenuri
  • plenurile
genitiv-dativ singular
  • plen
  • plenului
plural
  • plenuri
  • plenurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plenum
  • plenumul
  • plenumu‑
plural
  • plenumuri
  • plenumurile
genitiv-dativ singular
  • plenum
  • plenumului
plural
  • plenumuri
  • plenumurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plev
  • plevul
  • plevu‑
plural
  • plevuri
  • plevurile
genitiv-dativ singular
  • plev
  • plevului
plural
  • plevuri
  • plevurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plen, plenurisubstantiv neutru

  • 1. Totalitatea membrilor unei organizații sau ai unei adunări constituite. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune Adunare la care participă toți membrii. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Plenul comitetului de redacție. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.