PLED, pleduri, s. n. Pătură ușoară (și mai mică). – Din fr. plaid.

pled sn [At: VLAHUȚĂ, D. 285 / Pl: ~uri / E: fr plaid, ger Ploid] Bucată dreptunghiulară dintr-o țesătură deasă și ușoară de lână fină, de fire sintetice etc., de obicei ecosez în culori vii, care servește la învelit Vz cergă, pătură, plocat, țol, velință.

PLED, pleduri, s. n. Bucată dreptunghiulară dintr-o țesătură (deasă și ușoară) de lână, de fire sintetice etc., care servește la învelit; pătură ușoară. – Din fr. plaid.

PLED, pleduri, s. n. Pătură de lînă. Tăceau însă amîndoi, înveliți cu pledurile pînă la gît, crezînd fiecare despre celălalt că a adormit. BASSARABESCU, S. N. 189. Îi aduse o haină blănită ca să nu răcească ș-un pled, să puie pe picioare. VLAHUȚĂ, O. A. III 171.

PLED s.n. Pătură de lînă fină. [< fr., engl. plaid].

PLED s. n. pătură ușoară. (< fr., engl. plaid)

PLED ~uri n. Cuvertură viu colorată de lână sau de fire sintetice; pătură ușoară. /<fr. plaid

pled n. 1. manta scoțiană; 2. cuvertură de lână pentru învelit și călătorie (= fr. plaid).

*pled n., pl. urĭ (fr. [d. engl.] plaid). Barb. Cergă, pătură (de acoperit picĭoarele cînd șezĭ în trăsură). V. tartan.

pled s. n., pl. pleduri

pled s. n., pl. pleduri

pled s. n., pl. pleduri

pled

pled (pleduri), s. n. – Pătură scoțiană. Fr. (< engl.) plaid, cf. rus. pled.

pled, -uri, s.n. – Cergă, pătură, țol. – Din germ. Ploid.