14 definiții pentru platcă (expr.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLATCĂ1 s. f. (Înv.; în expr.) A intra (în) platcă = a) a pierde o partidă la jocul de cărți; b) a trebui să plătească o datorie. A pune (sau a face pe cineva) platcă = a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți. A rămâne platcă = a rămâne de rușine, a se face de râs. – Din sb., pol. platka.

platcă2 sf [At: BOLINTINEANU, O. 367 / Pl: ? / E: pn platka] (Înv) 1 (Îe) A pune (sau a face pe cineva) ~ A face pe cineva să piardă la jocul de cărți. 2 (Îae) A păcăli pe cineva. 3 (Îlv) A pune (pe cineva) ~ peste ~ A înșela. 4 (Îal) A distruge. 5 (Îe) A intra (sau a fi) ~ A pierde la jocul de cărți. 6 (Îe) A intra în ~ (sau a fi de ~) A fi obligat să plătească o datorie. 7 (Îae) A rămâne dator. 8 (Îe) A rămâne ~ A rămâne de rușine. 9 (Îae) A se face de râs.

PLATCĂ1 s. f. (În expr.) A intra (în) platcă = a) a pierde o partidă la jocul de cărți; b) a trebui să plătească o datorie. A pune (sau a face pe cineva) platcă = a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți. A rămâne platcă = a rămâne de rușine, a se face de râs. – Din scr., pol. platka.

PLATCĂ1 s. f. (În expr.) A intra (în) platcă = a pierde o partidă la jocul de cărți; p. ext. a trebui să plătești o datorie. Stau tăcuți, pînă ce sfîrșeau cărțile din mînă, iar la urmă izbucneau în rîs sau înjurături, după cum intrau platcă sau nu. D. ZAMFIRESCU, R. 202. Am intrat în platcă de 250 fr., căci am trebuit să iau o datorie a lui pe seama mea. BĂLCESCU, la GHICA, A. 537. Trii sări de-a rîndul de cînd pierd necontenit. Nu mă pot scula o dată fără ca să nu intru platcă. ALECSANDRI, T. I 73. A pune (pe cineva) platcă = a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți. La un joc ce a făcut, am pus-o platcă... și se scoală, zicînd că ea nu plătește, că nu mai joacă. BOLINTINEANU, O. 367. A rămîne platcă = a rămîne de rușine, a se face de rîs. Dacă s-ar întîmpla să mă pălmuiască el dinaintea duducăi, atunci eu rămîn platcă. ALECSANDRI, T. 1413.

platcă (în jocul de cărți) a pune platcă, a face marț pe cineva: l’am pus platcă pe unul AL. [Serb. PLATKA].

2) plátcă f., pl. e și plătcĭ (sîrb. biti platka, a intra platcă, a nu reuși, d. platiti, a plăti; pol. platka, plată). Fam. A pune pe cineva platcă la jocu de cărțĭ, a-l învinge, a cîștiga partida. A fi, a rămânea, a intra platcă, a perde partida.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

platcă1 (de la jocul de cărți) (înv.) s. f. (în expr.)

platcă1 (înv., numai în expr.) s. f.

platcă (la jocul de cărți) s. f.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

platcă (plătci), s. f. – Pierdere, derută la jocul de cărți. Sb., pol. platka (Cihac, II, 261), cf. a plăti.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face (pe cineva) platcă expr. a face (pe cineva) să piardă.

a intra în platcă expr. 1. a pierde o partidă la jocul de cărți. 2. a trebui să plătească o datorie.

a pune (cuiva) platcă expr. a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți.

a rămâne platcă expr. a se face de râs.

Intrare: platcă (expr.)
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • platcă
  • platca
plural
  • plătci
  • plătcile
genitiv-dativ singular
  • plătci
  • plătcii
plural
  • plătci
  • plătcilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

platcă, plătcisubstantiv feminin

învechit expresie
  • 1. A intra (în) platcă = a pierde o partidă la jocul de cărți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Stau tăcuți, pînă ce sfîrșeau cărțile din mînă, iar la urmă izbucneau în rîs sau înjurături, după cum intrau platcă sau nu. D. ZAMFIRESCU, R. 202. DLRLC
    • format_quote Trii sări de-a rîndul de cînd pierd necontenit. Nu mă pot scula o dată fără ca să nu intru platcă. ALECSANDRI, T. I 73. DLRLC
  • 2. A intra (în) platcă = a trebui să plătească o datorie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am intrat în platcă de 250 fr., căci am trebuit să iau o datorie a lui pe seama mea. BĂLCESCU, la GHICA, A. 537. DLRLC
  • 3. A pune (sau a face pe cineva) platcă = a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La un joc ce a făcut, am pus-o platcă... și se scoală, zicînd că ea nu plătește, că nu mai joacă. BOLINTINEANU, O. 367. DLRLC
  • 4. A rămâne platcă = a rămâne de rușine, a se face de râs. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dacă s-ar întîmpla să mă pălmuiască el dinaintea duducăi, atunci eu rămîn platcă. ALECSANDRI, T. 1413. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.