7 definiții pentru piță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
piță1 [At: N. REV. R. VIII, nr. 6, 87 / V: pița / Pl: ~țe / E: cf căpriță] 1-2 i (Reg; are) Strigăt cu care se cheamă (caprele sau) mânjii. 3 sf (Zlg; Mun; Trs) Capră (Capra).
piță2 [At: VICIU, GL. / V: pâță[1] / Pl: ~țe / E: nct] (Trs; Ban) 1-2 sf Carne (friptă). 3 sm (Reg) Om subțire, slab, nevolnic, prăpădit. 4 sm (Reg) Om bețiv. corectat(ă)
- În original, fără accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pâță2 sf vz piță2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pița1 i vz piță1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
piță1! interj., s.f. 1. (interj.; pop.; adesea repetat) strigăt cu care se cheamă caprele. 2. s.f. (reg.) capră.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
piță2, pițe, s.f. (reg.) 1. carne pripită. 2. om subțire, slab, nevolnic, prăpădit, bețiv.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
piță, pițe, s.f. – (reg.) 1. Piele. 2. Bucată de carne friptă sau prăjită. (Banat, Trans., Maram.). – Et. nec. (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |