persona grata sf [At: DN³ / Pl: ~ne ~te / E: lat persona grata] Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic.

persona non grata sf [At: DEX² / Pl: ~ne ~te / E: lat persona non grata] 1 Diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat. 2 (Pgn) Persoană indezirabilă.

PERSONA (cuv. lat. „mască”, ulterior „rol”) subst. La origine denumea o mască sau un chip fals, făcut din piele sau din argilă și purtat de actori (de aici, termenul „dramatis personae” folosit pentru „personaje” într-o piesă de teatru). În critica literară este uneori întrebuințat cu sensul de persoană care narează într-un text epic sau care vorbește într-un poem.

Persona grata (sau: non grata) (lat. „Persoană dorită”, sau „nedorită”) – Expresie prin care se arată că reprezentantul diplomatic al unei țări străine este acceptat pentru acreditarea lui, sau dimpotrivă, este indezirabil. Din limbajul diplomatic formula a trecut și în vorbirea curentă pentru a desemna o persoană binevenită, simpatizată sau una nedorită.