perghel sn [At: CANTEMIR, IST. 126 / V: (înv) pir~ / Pl: ~uri / E: tc pergel, cf ger Pergel „pergolă”] 1 Instrument în formă de compas folosit pentru măsurarea sau compararea grosimilor. 2 (Pgn; reg) Compas. 3 (Îrg) Cerc. 4 Circumferință. 5 (Îlav) În ~ Circular. 6 (Îlv) A da ~ (sau ~uri) A înconjura. 7 (Îal) A da târcoale. 8 (Îe) A lua la ~ A certa foarte tare. 9 (Reg; mpl) Vârtej de apă. 10 (Pex; pop) Joc de copii, cu arșice, constând în așezarea arșicelor pe diametrul unui cerc și în încercarea de a scoate aceste arșice din cerc prin lovirea lor, de la distanță, cu ichiul Si: (reg) cățea. 11 Parte concavă a terenului, unde se formează o baltă. 12 Zidărie în formă de arc sau de semicerc.

PERGHEL, pergheluri, s. n. (Învechit și regional) 1. Cerc, circumferință. (Fig.) Zăreai acolo ochiuri de apă. Acestea erau șiroaiele, pergheluri de apă încunjurate de gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 36. ◊ Loc. ad v. În perghel = în formă de cerc. Nu vă voi putea dar spune dacă ele [movilele] trebuiesc despicate d-a dreptul ori pieziș, în perghel sau în răscruce. ODOBESCU, S. II 266. ◊ Expr. A da pergheluri = a da tîrcoale. A lua la perghel = a lua la ceartă. ♦ Numele unui joc de copii, constînd dintr-un cerc desenat pe pămînt în care se așază arșicele care trebuie doborîte. 2. Instrument (compas) folosit pentru măsurarea sau compararea grosimilor. 3. Partea concavă a unei bolți; zidărie în formă de arc sau de semicerc. Aceste încăperi... răspundeau toate în horă, prin niște uși cu tocuri de piatră nalte și înguste, aduse sus în îndoit perghel. ODOBESCU, S. I 128.

perghel n. 1. compas de măsurat grosimea; 2. zidărie în arcadă sau în semicerc: tocuri aduse în îndoit perghel OD.; 3. un fel de joc circular. [Turc. PERGHEL].

*perghél n., pl. e și urĭ (turc. [d. pers.] perkiar, pergĭar, pop. pergel, purgal, purgar). Circumferență, cerc tras pe pămînt în care băĭețiĭ pun arșicele, nucile saŭ bilele la joc. (În Mold. arman). Ogoĭ. Arcadă saŭ semicerc la zidărie. Vechĭ. Compas cu brațele curbe. A da perghel (Munt.), a ocoli, a da tîrcol.

pirghel sn vz perghel

perghel (înv., reg.) s. n., pl. pergheluri

perghel (înv., reg.) s. n., pl. pergheluri

perghel s. n., pl. pergheluri

PERGHEL s. v. cerc, circumferință, clupă, compas forestier.

perghel s. v. CERC. CIRCUMFERINȚĂ. CLUPĂ. COMPAS FORESTIER.

perghel (pergheluri), s. n. – 1. Cerc, circumferință. – 2. Arc, zidărie în formă de arc. – 3. (Înv.) Compas. – Megl. pirghel. Tc. pergel < per. perkār (Șeineanu, II, 291; Lokotsch 1635), cf. ngr. περγέλι, alb., bg. pergel. – Der. perghelui, vb. (a trasa, arcuri; a arcui, a da formă de boltă).)