peminte, s.n. – Pământ. Parcelă cu sol mai bun, pe care se cultivă cereale sau cânepă (Faiciuc, 1998: 46): „Măgheran de pe peminte / Ieși-m, mândrule-nainte” (Brediceanu, 1957: 100). – Probabil o formă de sg. refăcută din pl. regional păminte (Frățilă); lat. pavimentum „pământ bătut” (Graur, 1980; Râpeanu, 2001). Termenul latin nu s-a păstrat în celelalte limbi romanice, preferându-se sinonimul terra (= pământ), care la noi a dat „țară”.

peminte, s.n. – Pământ. Parcelă cu sol mai bun, pe care se cultivă cereale sau cânepă (Faiciuc 1998: 46): „Măghern de pe peminte / Ieși-m, mândrule-nainte” (Brediceanu 1957: 100). – Lat. panimentum „pământ bătut” (Graur 1980; Râpeanu 2001). Termenul latin nu s-a păstrat în celelalte limbi romanice, preferându-se sinonimul terra (= pământ), care la noi a dat „țară”.