peleș, ~ă [At: CORESI, PS. 120/4 / Pl: ~uri, ~i, ~e / E: scr pèlež] 1 snm (Îvr) Ciucure. 2 snm (îvr) Franj. 3 a (Reg; îs) Oaie ~ă Oaie cu lâna lungă. 4 sn (Reg) Îndoitură de sus a pantalonilor țărănești, prin care trece brăcinarul. 5 sn (Pex; reg) Brăcinar. 6 sn (Olt) Șnur care se petrece pe la mijlocul cămășii naționale, pentru a o strânge pe corp.

PELEȘ, peleși, s. m. (Regional) 1. Ciucure, canaf. 2. Îndoitura de sus a pantalonilor țărănești pe unde se bagă brăcinarul.

PELEȘ, peleși, s. m. (Reg.) 1. Ciucure, canaf. 2. Îndoitura de sus a pantalonilor țărănești, prin care se introduce brăcinarul.

peleș n. gaura prin care se bagă brăcinarul în îndoitura de sus a nădragilor. [Cf. ceh PELEȘ, peșteră, bârlog].

peléș (saŭ péleș?) m. (sîrb. peleš, coadă, gîță; rut. pélehi, păr lung. Cp. și cu ung. pelyhes, mițos). Cor. Ps. S. Canaf, cĭucure.

PELEȘ s. v. canaf, ciucure, franj.

peleș s. v. CANAF. CIUCURE. FRANJ.

peleș (-și), s. m. – 1. (Înv.) Ciucure, franj. – 2. (Olt.) Îndoitura de sus a pantalonilor prin care se trece brăcinarul. Sb. peleš „moț” (Tiktin). – Der. peleșel, s. m. (ghiocel-bogat, Leucoium aestivum).

peleș, peleșuri, s.n. (înv. și reg.) 1. ciucure, franj. 2. îndoitura de sus a pantalonilor țărănești (nădragi), prin care se trece brăcinarul. 3. brăcinar. 4. șnur care se petrece pe la mijlocul cămășii naționale. 5. (adj. f. sg.; în sintagmă) oaie peleșă = oaie cu lână lungă.

peleș, peleși, s.m. – (reg.; înv.) Ciucure, franj. În expr. oaie peleșă = oaie cu lână lungă. ♦ (top.) Peleșata, peșteră în Maramureș, de unde izvorăște „lapte de piatră.” – Din sl. peleš „moț” (Scriban; Tiktin, cf. DER), din scr. peleš (MDA).

peleș, -i, s.m. – (înv.) Ciucure, franj. În expr. oaie peleșă = oaie cu lână lungă. Peleșata, peșteră în Maramureș, de unde izvorăște „lapte de piatră.” – Din sl. peleš „moț” (Titkin cf. DER).