9 definiții pentru panicard (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PANICARD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard.
panicard, ~ă smf, a [At: SFC II, 122 / Pl: ~rzi, ~e / E: fr paniquard] 1-4 (Prt) (Persoană) care se lasă cuprinsă de panică (și-i influențează și pe alții, răspândind panică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PANICARD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Peior.) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PANICARD, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de panică. [< fr. paniquard].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PANICARD, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care se lasă ușor cuprins de panică. II. adj. care denotă, manifestă panică. (< fr. paniquard)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PANICARD ~dă (~zi, ~de) 1) și substantival Care este cuprins (neîntemeiat) de panică. 2) Care provoacă (nejustificat) panică. /<fr. paniquard
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
panicard adj. m., s. m., pl. panicarzi; adj. f., s. f. panicardă, pl. panicarde
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
panicard (rar) adj. m., s. m., pl. panicarzi; adj. f., s. f. panicardă, pl. panicarde
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
panicard adj. m., s. m., pl. panicarzi; f. sg. panicardă, pl. panicarde
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A3) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
panicard, panicardăadjectiv
- 1. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- paniquard DEX '09 DEX '98 DN