14 definiții pentru oțărât
din care- explicative (11)
- morfologice (1)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OȚĂRÂT, -Ă, oțărâți, -te, adj. (Pop.) Mânios, furios. ♦ Morocănos, posomorât; supărat. [Var.: oțărit, -ă, oțerit, -ă adj.] – V. oțărî.
OȚĂRÂT, -Ă, oțărâți, -te, adj. (Pop.) Mânios, furios. ♦ Morocănos, posomorât; supărat. [Var.: oțărit, -ă, oțerit, -ă adj.] – V. oțărî.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
oțărât, ~ă a [At: N. COSTIN, L. 48 / V: (reg) ~rit, oțerit / Pl: ~âți, ~e / E: oțărî] (Înv) 1 Mâniat. 2 Răstit. 3 Revoltat. 4 Scârbit. 5 (Rar) Dârz. 6 Îngrozitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȚĂRIT, -Ă adj. v. oțărât.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȚĂRIT, -Ă adj. v. oțărât.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OȚERIT, -Ă adj. v. oțărât.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȚERIT, -Ă adj. v. oțărât.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
oțărit, ~ă a vz oțărât
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oțerit, ~ă a vz oțărât
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȚĂRIT, -Ă adj. v. oțărît.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OȚĂRÎT, -Ă, oțărîți, -te, adj. 1. Supărat, mînios, furios. Logofeteasa și-a arătat în pridvor obrazul oțărît. SADOVEANU, N. P. 41. Pe figura lui veșnic oțărîtă se vede un dispreț, un dezgust de toate cele. VLAHUȚĂ, O. A. III 27. 2. Morocănos, înăcrit. (În forma oțărit) Pintea era om oțărit. SLAVICI, N. II 130. ◊ (Adverbial) Dădu să cîrmească... pe ulița cu pricina, îndesîndu-și pălăria pe dunga dintre sprîncene mai oțărît încruntată. C. PETRESCU, A. R. 11. – Variante: oțărit, -ă, oțerit, -ă (ALECSANDRI, P. III 260) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OȚERIT, -Ă adj v. oțărît.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
oțărit a. Mold. fioros: cumplita vijelie care suflă oțărit AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oțărît, -ă adj. Plin de oțărîre, care provoacă oțărîre (vechĭ). Adv. Cu oțărîre, violent: vîntu suflă oțărît.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oțărăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -ram 1 imp., -rît prt., -rîtor adj. v.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OȚĂRÂT adj. v. furios, îndârjit, înfuriat, întărâtat, înverșunat, mâniat, mânios, pornit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oțărît adj. v. FURIOS. ÎNDÎRJIT. ÎNFURIAT. ÎNTĂRÎTAT. ÎNVERȘUNAT. MÎNIAT. MÎNIOS. PORNIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
oțărât, oțărâtăadjectiv
-
- Logofeteasa și-a arătat în pridvor obrazul oțărît. SADOVEANU, N. P. 41. DLRLC
- Pe figura lui veșnic oțărîtă se vede un dispreț, un dezgust de toate cele. VLAHUȚĂ, O. A. III 27. DLRLC
- 1.1. Morocănos, posomorât, supărat, înăcrit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pintea era om oțărit. SLAVICI, N. II 130. DLRLC
- Dădu să cîrmească... pe ulița cu pricina, îndesîndu-și pălăria pe dunga dintre sprîncene mai oțărît încruntată. C. PETRESCU, A. R. 11. DLRLC
-
-
etimologie:
- oțărî DEX '98 DEX '09