9 definiții pentru oțetire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OȚETIRE, oțetiri, s. f. Faptul de a se oțeti. – V. oțeti.
OȚETIRE, oțetiri, s. f. Faptul de a se oțeti. – V. oțeti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
oțetire sf [At: DL / V: (reg) ~țire / E: oțeti] 1 Transformare în oțet (1) Si: înăcrire (1) 2 (Rar; fig) Mâniere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȚETIRE s. f. Acțiunea de a se oțeti; transformare a alcoolului din vin în acid acetic, datorită unui ferment acetic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
oțețire sf vz oțetire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oțetire s. f., g.-d. art. oțetirii; pl. oțetiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oțetire s. f., g.-d. art. oțetirii; pl. oțetiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oțetire s. f., g.-d. art. oțetirii; pl. oțetiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OȚETIRE s. v. acrire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OȚETIRE s. acrire, înăcrire. (~ vinului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
oțetire, oțetirisubstantiv feminin
etimologie:
- oțeti DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.