opțiuni
  • info

8 definiții pentru oțetar (sticlă)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OȚETAR, (1, 3) oțetari, s. m., (2) oțetare, s. n. 1. S. m. (Înv.) Persoană care fabrică sau vinde oțet. 2. S. n. Mic serviciu de masă alcătuit din sticluțe în care se pun oțet și untdelemn. 3. S. m. Arbore cu frunze compuse, alterne, cu flori galbene-verzui și cu fructe roșii-purpurii, ale cărui frunze și scoarță, bogate în tanin, se folosesc în tăbăcărie, iar fructele pot fi folosite la fabricarea oțetului (Rhus typhina). – Oțet + suf. -ar.

OȚETAR, (1, 3) oțetari, s. m., (2) oțetare, s. n. 1. S. m. (Înv.) Persoană care fabrică sau vinde oțet. 2. S. n. Mic serviciu de masă alcătuit din sticluțe în care se pun oțet și untdelemn. 3. S. m. Arbore cu frunze compuse, alterne, cu flori galbene-verzui și cu fructe roșii-purpurii, ale cărui frunze și scoarță, bogate în tanin, se folosesc în tăbăcărie, iar fructele pot fi folosite la fabricarea oțetului (Rhus typhina). – Oțet + suf. -ar.

oțetar2 sn [At: LB / Pl: (1-4) ~e, (5-6) ~i / E: oțet + -ar] 1 sn (Înv) Vas de oțet. 2 sn Mic serviciu de masă alcătuit din sticluțe în care se țin oțetul și untdelemnul. 3 sn (Rar) Strat de oțet depus pe fundul unui vas. 4 sn (Rar) Drojdie. 5-6 Două specii de arbori, cultivați ca plante ornamentale, cu flori galbene-verzui și cu fructe roșii-purpurii, acrișoare, ale căror frunze și scoarță, bogate în tanin, se folosesc în tăbăcărie (Rhus typhina și Rhus coriaria).

OȚETAR3, oțetare, s. n. Mic serviciu de masă alcătuit din sticluțe în care se ține oțetul și untdelemnul.

OȚETAR1 ~e n. 1) Sticluță în care se servește oțetul la masă. 2) Serviciu de masă alcătuit din sticluțe pentru oțet și untdelemn. /oțet + suf. ~ar

oțetár m. (d. oțet; bg. ocetar). Fabricant orĭ vînzător de oțet. Un arbore originar din America de nord și ale căruĭ fructe îs niște drupe purpuriĭ conice de un gust acrișor (rhus týphina). S. n., pl. e. Șip de ținut oțetu la masă (și tot serviciu la un loc cu șipu de untdelemn).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oțetar1 (accesoriu de masă) (rar) s. n., pl. oțetare

oțetar2 (serviciu de masă pentru oțet și ulei) (rar) s. n., pl. oțetare

oțetar (serviciu de masă) s. n., pl. oțetare

Intrare: oțetar (sticlă)
oțetar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oțetar
  • oțetarul
  • oțetaru‑
plural
  • oțetare
  • oțetarele
genitiv-dativ singular
  • oțetar
  • oțetarului
plural
  • oțetare
  • oțetarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oțetar, oțetaresubstantiv neutru

  • 1. Mic serviciu de masă alcătuit din sticluțe în care se pun oțet și untdelemn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Oțet + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.