O definiție pentru oțet (persoană)
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
oțet (oțeți), s. m. – (Înv.) Părinte al Bisericii. Sl. otiči „părinte”. Sec. XVI. – Der. otecinic, s. n. (colecție cu viețile Sfinților), din sl. otičiniku. Termen de cultură, fără circulație. Cf. ocină.