O definiție pentru oțerâre

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OȚERÎ vb. IV v. oțărî.

Intrare: oțerâre
oțerâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oțerâre
  • oțerârea
plural
  • oțerâri
  • oțerârile
genitiv-dativ singular
  • oțerâri
  • oțerârii
plural
  • oțerâri
  • oțerârilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oțărî, oțărăscverb

popular
  • 1. A se mânia, a se înfuria; a se răsti la cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Duca-vodă s-a oțărît și a strigat cu mînie. SADOVEANU, Z. C. 234. DLRLC
    • format_quote Ci lasă-le încolo de terfeloage, măi băiete... se oțăra Ruxanda Duhu, ascunzîndu-le ca pe niște dușmani ai casei. C. PETRESCU, R. DR. 29. DLRLC
  • 2. A face grimase, a se strâmba (din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute la gust). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Annie gustă și se oțărî, rîzînd. C. PETRESCU, C. V. 194. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Spuma de drojdie, din cale-afară de tare, oțărî pe meseni. Contabilul se scutură ca de friguri. STĂNOIU, C. I. 88. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.