O definiție pentru oțerâre
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OȚERÎ vb. IV v. oțărî.
Intrare: oțerâre
oțerâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
oțărî, oțărăscverb
popular
Lista completă de definiții se află pe fila - 1. A se mânia, a se înfuria; a se răsti la cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Duca-vodă s-a oțărît și a strigat cu mînie. SADOVEANU, Z. C. 234. DLRLC
- Ci lasă-le încolo de terfeloage, măi băiete... se oțăra Ruxanda Duhu, ascunzîndu-le ca pe niște dușmani ai casei. C. PETRESCU, R. DR. 29. DLRLC
-
- Acuma stă și doarme, după ce și-a oțărît inima. C. PETRESCU, î. II 176. DLRLC
-
- 1.2. A se înspăimânta, a se îngrozi. DEX '09 DEX '98sinonime: îngrozi înspăimânta
-
- 2. A face grimase, a se strâmba (din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute la gust). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Annie gustă și se oțărî, rîzînd. C. PETRESCU, C. V. 194. DLRLC
- Spuma de drojdie, din cale-afară de tare, oțărî pe meseni. Contabilul se scutură ca de friguri. STĂNOIU, C. I. 88. DLRLC
-
etimologie:
- ocerea DEX '98 DEX '09