3 definiții pentru orând
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
orând m. ursit: dacă tu vei fi orândul meu ISP. [V. orândă].
ORÎND, orînzi, s. m. (Popular, în credințele mistice) Bărbat ursit să devină soțul cuiva. Dacă tu vei fi orîndul meu, nu scap eu de tine, nici tu de mine. ISPIRESCU, E. 63.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
orînd n., pl. urĭ (vsl. urendŭ, rînduĭală, d. rendŭ, rînd, ordine, grad, linie, soartă, natură; orondiĭe, ispravă. V. rînd). Vest. Rar. Ursită, destin, soartă, noroc, orînduĭală a soarteĭ. Persoană destinată de soartă (soț, soție): tu eștĭ orîndu mĭeŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: orând
substantiv masculin (M5) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
orând, orânzisubstantiv masculin
- 1. (În credințele mistice) Bărbat ursit să devină soțul cuiva. DLRLC
- Dacă tu vei fi orîndul meu, nu scap eu de tine, nici tu de mine. ISPIRESCU, E. 63. DLRLC
-