14 definiții pentru orta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORTA, ortale, s. f. (Înv.) 1. Unitate militară corespunzătoare unui regiment; (în armata turcească) regiment de ieniceri. 2. Trupă, ceată, bandă; grupare. – Din tc. orta.

ORTA, ortale, s. f. (Înv.) 1. Unitate militară corespunzătoare unui regiment; (în armata turcească) regiment de ieniceri. 2. Trupă, ceată, bandă; grupare. – Din tc. orta.

orta sf [At: (a. 1741-1769) GCR II, 81/27 / Pl: ~le / E: tc orta] 1 (Înv) Unitate militară corespunzătoare unui regiment. 2 (Înv) Regiment de ieniceri în armata turcească. 3 (Îrg) Trupă. 4 (Îrg) Tagmă.

ORTA, ortale, s. f. (Învechit) 1. Unitate militară corespunzătoare unui regiment; (în armata turcească) regiment de ieniceri. Căpitănia de or ta cunoștea pe franțuz ca pe-un de aproape prietin împărătesc. SADOVEANU, Z. C. 277. Spune lui lordache să ia două ortale de arnăuți aleși și să se ducă la Golești. FILIMON, C. 289. 2. Ceată, trupă. Se încheia cortegiul prin ortaua ciohodarilor. FILIMON, C. 313. Ceată de haiduci. Pe Vîlcan el părăsea Și-n orta că se băga. TEODORESCU, P. P. 554.

ORTA s. f. (Mold., ȚR) Unitate militară corespunzătoare unui regiment. A: Au rînduit pentru paza cetății Corinthos cîteva ortale de gheniceari. IM 1754, 79r. S-au închinat la ortaoa ienicerilor și așa și-au scăpat viața. CANTA. B: După ce s-au isprăvit toate, au rînduit pentru paza cetății Corinthos cîteva ortale de ieniceri. IM 1730, 111r. Etimologie: tc. orta. Cf. p o l c (1).

ortà f. 1. (arhaic) regiment de ieniceri: ortale dese de cruntă ienicerime Al.; 2. ceată de ostași pământeni: două ortale de slujitori; 3. ceată, clasă (mai mult ironic): ortaua boierească. [Turc. ORTA].

ortá f. (turc. orta). Vechĭ. Regiment de ĭenicerĭ. Ceată de ostașĭ pămîntenĭ supt Fanarioțĭ. Azĭ. Iron. Ceată, clasă, tagmă. V. cărdășie.

orta-ceauș sm [At: (sf. sec. XVIII) LET2 III, 208 / Pl: ~i / E: tc orta çavușu] (Înv) Curier al unui regiment.

orta-cușac [At: VĂCĂRESCUL, IST. 285 / Pl: (1) ?, (2) ~aci / E: tc orta kușak] (Înv) 1 sn Brâu brodat cu fir de mătase, pe care îl purtau baltagiii (1). 2 sm Slujitor la Curtea domnească, îmbrăcat cu anteriu și încins cu un brâu Si: (înv) edecliu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orta (înv.) s. f., art. ortaua, g.-d. art. ortalei; pl. ortale

orta (înv.) s. f., art. ortaua, g.-d. art. ortalei; pl. ortale, art. ortalele

orta s. f., art. ortaua, g.-d. art. ortalei; pl. ortale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORTA s. v. breaslă, corporație, tagmă.

orta s. v. BREASLĂ. CORPORAȚIE. TAGMĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

orta (ortale), s. f.1.Regiment, grupare militară. – 2. Grup, adunare, clasă. Tc. orta „centru” (Șeineanu, II, 278; Lokotsch 1597), cf. ngr. όρτᾶς, sb., alb. orta.Der. ortac, s. m. (tovarăș, camarad), din tc. ortak (Roesler 600; Lokotsch 1598; Ronzevalle 38), cf. mr. urtac, alb., bg. ortak; ortăci, vb. refl. (a se întovărăși, a se împrieteni); ortăcie, s. f. (asociere, tovărășie, prietenie), în Banat și Trans.

Intrare: orta
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orta
  • ortaua
plural
  • ortale
  • ortalele
genitiv-dativ singular
  • ortale
  • ortalei
plural
  • ortale
  • ortalelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orta, ortalesubstantiv feminin

învechit
  • 1. Unitate militară corespunzătoare unui regiment; (în armata turcească) regiment de ieniceri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Căpitănia de orta cunoștea pe franțuz ca pe-un de aproape prietin împărătesc. SADOVEANU, Z. C. 277. DLRLC
    • format_quote Spune lui lordache să ia două ortale de arnănți aleși și să se ducă la Golești. FILIMON, C. 289. DLRLC
  • 2. Bandă, ceată, grupare, trupă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se încheia cortegiul prin ortaua ciohodarilor. FILIMON, C. 313. DLRLC
    • 2.1. Ceată de haiduci. DLRLC
      • format_quote Pe Vîlcan el părăsea Și-n orta că se băga. TEODORESCU, P. P. 554. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.