oro¹- [At: DN³ / V: or³- / E: fr, it oro-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) gură. 3 Oral.

oro²- [At: DN³ / V: or⁴- / E: fr, it oro-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Munte. 2 Muntos.

ORO²- Element prim de compunere savantă cu semnificația „munte”, „muntos”. [Var. or-. / < fr., it. oro-, cf. gr. oros].

OR³(O)- elem. „gură”. (< fr. or/o/-, cf. lat. os, oris)

ORO¹- elem. „munte”. (< fr. oro-, cf. gr. oros)

or³- ec vz oro¹-

or⁴- ec vz oro²-

OR²- v. oro²-.

ORO- „munte, montan, alpin”. ◊ gr. oros „munte” > fr. oro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. oro-. □ ~fil (v. -fil₁), adj., (despre plante) care crește pe munți; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante adaptate la mediul alpin; ~fitic (v. -fitic), adj., (despre vegetație) adaptat la condițiile aspre ale munților înalți; ~gen (v. -gen₁), s. n., regiune vastă a scoarței terestre în care s-au produs puternice mișcări tectonice, ducînd la apariția unui lanț muntos cutat; ~genetic (v. -genetic), adj., relativ la formarea munților; sin. orogenic; ~geneză (v. -geneză), s. f., ansamblu de fenomene geologice care a determinat formarea lanțurilor muntoase; ~genic (v. -genic), adj., orogenetic*; ~genie (v. -genie₁), s. f., ramură a geologiei care studiază formarea lanțurilor muntoase cutate; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în orografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a configurației munților; ~hidrografie (v. hidro-₁, v. -grafie), s. f., disciplină care studiază apele și relieful dintr-o regiune; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor; ~morf (v. -morf), adj., (despre sol) format pe roci cu textură grosieră.

OR-, v. ORO-. □ ~onimic (v. -onimic), adj., care denumește un munte; ~onimie (v. -onimie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul numelor de munți.