12 definiții pentru organoterapie
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORGANOTERAPIE, organoterapii, s. f. Metodă de tratament medical care constă în administrarea de extracte de organe sau de glande endocrine; opoterapie. – Din fr. organothérapie.
organoterapie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr organotherapie] Tratament medical care constă în administrarea de extracte de organe sau de glande endocrine Si: opoterapie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORGANOTERAPIE, organoterapii, s. f. Tratament medical care constă în administrarea de extracte de organe sau de glande endocrine; opoterapie. – Din fr. organothérapie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
ORGANOTERAPIE s.f. (Med.) Tratament care constă în administrarea de extracte de organe sau chiar de organe. [Gen. -iei. / < fr. organothérapie, cf. gr. organon – organ, therapeia – tratament].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORGANOTERAPIE s. f. opoterapie. (< fr. organothérapie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ORGANOTERAPIE f. Terapie cu ajutorul unor preparate obținute din organe și țesuturi de origine animală. /<fr. organothérapie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*organoterapíe f. (organ și terapie ca’n opoterapie). Med. Opoterapie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*opoterapíe f. (vgr. opos, suc, și therapeia, tratament, vindecare). Med. Tratament din suc extras din glandele unuĭ animal (de ex., din ficat). – Se zice și organoterapíe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
organoterapie s. f., art. organoterapia, g.-d. art. organoterapiei; pl. organoterapii, art. organoterapiile (desp. -pi-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
organoterapie s. f., art. organoterapia, g.-d. art. organoterapiei; pl. organoterapii, art. organoterapiile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
organoterapie s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ORGANO- „organ, organic, organism”. ◊ gr. organon „instrument, organ” > fr. organo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. organo-. □ ~filetic (v. -filetic), adj., referitor la apariția, diferențierea și evoluția istorică a organelor vegetale sau animale; ~fil (v. -fil1), adj., cu afinitate deosebită pentru anumite organe sau țesuturi; ~filie (v. -filie3), s. f., filogenie a organelor; ~filogeneză (v. filo-2, v. -geneză), s. f., studiu al dezvoltării organelor din punct de vedere filogenetic; ~gen (v. -gen1), adj., 1. Care intră în compoziția substanțelor organice. 2. Care s-a format sub acțiunea organismelor vegetale sau animale. 3. Care participă la formarea compușilor organici. 4. Care produce organe; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a organelor în cursul dezvoltării individuale a organismelor; sin. organogenie; ~genie (v. -genie1), s. f., organogeneză*; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu descrierea organelor animalelor și vegetalelor. 2. Morfologia externă a organelor; ~ide (v. -id), s. f. pl., părți din protoplasma celulei, care îndeplinesc anumite funcțiuni; ~leptic (v. -leptic), adj., s. n., 1. adj., s. n., (Substanță) care are afinitate pentru un anumit organ. 2. adj., Care afectează organele de simț. 3. adj., Care apreciază calitatea produselor alimentare cu ajutorul organelor de simț; ~lit (v. -lit1), s. n., rocă sedimentară de origine organică; ~logie (v. -logie1), s. f., studiu științific al organelor; ~patie (v. -patie), s. f., boală a organelor, însoțită de leziuni; ~pexie (v. -pexie), s. f., operație chirurgicală de fixare a unui organ anormal; ~plastic (v. -plastic), adj., capabil de a forma organe; ~taxie (v. -taxie), s. f., clasificare a organelor în funcție de anumite criterii și caractere; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă de tratare a unor boli, bazată pe folosirea organelor sau a glandelor; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unui organ; ~trofic (v. -trofic), adj., care se hrănește cu substanțe organice; ~trop (v. -trop), adj., care se fixează pe anumite țesuturi organice; sin. organotropi; ~tropic (v. -tropic), adj., organotrop*; ~tropie (v. -tropie), s. f., capacitate a unor agenți patogeni de a infecta anumite organe ale gazdei; sin. organotropism.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
organoterapie, organoterapiisubstantiv feminin
- 1. Metodă de tratament medical care constă în administrarea de extracte de organe sau de glande endocrine. DEX '09 DNsinonime: opoterapie
etimologie:
- organothérapie DEX '09 DEX '98 DN