OLIMPIC, -Ă adj. 1. Olimpian. 2. Jocuri olimpice = olimpiadă (1,2). 3. Referitor la jocurile desfășurate în cadrul unei olimpiade. // s.m. și f. Participant la o olimpiadă. [< fr. olympique, cf. Olimp – cel mai mare munte din Peninsula Balcanică, socotit de greci reședința zeilor].

OLIMPIC, -Ă I. adj. 1. olimpian. 2. jocuri ~e = jocuri sportive organizate de vechii greci din patru în patru ani în Olimpia (Peloponez) în cinstea lui Zeus, reluate în timpurile noastre sub formă de competiții internaționale complexe; olimpiadă (2). 3.referitor la jocurile din cadrul unei olimpiade. II. s. m. participant la o olimpiadă. (< fr. olympique, lat. olympicus, gr. olympikos)

olimpic adj. m., s. m., pl. olimpici; adj. f., s. f. olimpică, pl. olimpice

olimpic s. m., pl. olimpici

OLIMPÍC, -Ă (< fr.; {s} gr. olympicos „din Olimpia”) adj., s. m. 1. Adj. Jocuri olimpice = competiții sportive internaționale complexe deschise, la Atena, la 6 apr. 1896, considerate primele olimpiade de vară moderne, cu participarea a 285 persoane din 13 țări. J. o. sunt de vară (cu un interval de 4 ani) și de iarnă (din 1924), o dată la patru ani. În 1992 s-a hotărât disputarea celor de iarnă în 1994 și apoi la patru ani pentru a se evita suprapunerea celor două cicluri olimpice. Numărul disciplinelor a variat în timp. Din cauza războiului, în 1916, 1940 și 1944 nu s-au desfășurat jocuri. Drapelul olimpic a fost conceput (1913) de Pierre de Coubertin, iar emblema, cinci cercuri de culori diferite (pentru fiecare continent), a fost inaugurată la olimpiada din 1920; olimpiadă (2). Începând din anul 1952 sportivii români au cucerit numeroase titluri olimpice. 2. Adj. Care se referă la Jocurile olimpice. 3. Adj. Care aparține Olimpului. 4. S. m. Participant la o olimpiadă.