2 definiții pentru olicăire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLICĂI, olicăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se văita, a se văicări, a se tîngui. Cînd tragi sorocoveții la musteață, de ce nu te olicăiești atîta? CREANGĂ, A. 17. – Variante: olăcăi (ȘEZ. XIII 1), olecăi (MAT. FOLK. 551) vb. IV.

olicăì v. Mold. a se văita; nu te mai olicăi atâta! CR. [Cf. bulg. OLELEČA (serb. LELEKATI), a se tângui].

Intrare: olicăire
olicăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olicăire
  • olicăirea
plural
  • olicăiri
  • olicăirile
genitiv-dativ singular
  • olicăiri
  • olicăirii
plural
  • olicăiri
  • olicăirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

olicăi, olicăiescverb

  • 1. regional A se văita, a se văicări, a se tângui. DLRLC
    • format_quote Cînd tragi sorocoveții la musteață, de ce nu te olicăiești atîta? CREANGĂ, A. 17. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.