3 definiții pentru olcar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
olcar s [At: H IV, 255 / Pl: nct / E: ger Hohlkehle] (Reg) Unealtă cu care se fac scobiturile cercevelelor.
OLCAR, olcare, s. n. (Regional) Unealtă cu care se fac scobiturile și muchiile cercevelelor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OLCAR, olcare, s. n. (Reg.) Unealtă cu care se fac scobiturile și muchiile cercevelelor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: olcar
olcar substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
olcar, olcaresubstantiv neutru
- 1. Unealtă cu care se fac scobiturile și muchiile cercevelelor. DLRLC DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.