2 definiții pentru ogrinji (vb.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ogrinji2 vi [At: L. ROM. 1959 nr 2, 54 / Pzi: ~jesc / E: ogrinji1] (Reg) 1 (D. oi) A se hrăni cu ogrinji1. 2 (Fig; d. oameni) A slăbi.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ogrinji, ogrinjesc, vb. IV (reg.) 1. a se hrăni cu ogrinji. 2. a slăbi.

Intrare: ogrinji (vb.)
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ogrinji
  • ogrinjire
  • ogrinjit
  • ogrinjitu‑
  • ogrinjind
  • ogrinjindu‑
singular plural
  • ogrinjește
  • ogrinjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ogrinjesc
(să)
  • ogrinjesc
  • ogrinjeam
  • ogrinjii
  • ogrinjisem
a II-a (tu)
  • ogrinjești
(să)
  • ogrinjești
  • ogrinjeai
  • ogrinjiși
  • ogrinjiseși
a III-a (el, ea)
  • ogrinjește
(să)
  • ogrinjească
  • ogrinjea
  • ogrinji
  • ogrinjise
plural I (noi)
  • ogrinjim
(să)
  • ogrinjim
  • ogrinjeam
  • ogrinjirăm
  • ogrinjiserăm
  • ogrinjisem
a II-a (voi)
  • ogrinjiți
(să)
  • ogrinjiți
  • ogrinjeați
  • ogrinjirăți
  • ogrinjiserăți
  • ogrinjiseți
a III-a (ei, ele)
  • ogrinjesc
(să)
  • ogrinjească
  • ogrinjeau
  • ogrinji
  • ogrinjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)