ofset sn [At: MOLIN, V. T. 58 / S și: offset / E: fr offset] (Tip) Procedeu de imprimare planografică cu clișee de metal, prin intermediul unei pelicule de cauciuc.

OFSET s. n. (Tipogr.) Procedeu de imprimare plano-grafică, cu clișee de metal care imprimă pe hîrtie prin intermediul unei pelicule de cauciuc.

OFSET s.n. (Poligr.) Imprimare după clișee metalice prin intermediul unui cilindru rotativ acoperit cu cauciuc, permițîndu-se astfel redarea tuturor detaliilor desenului. [< fr., engl. offset].

OFSET s. n. procedeu tipografic de imprimare după clișee metalice prin intermediul unui cilindru rotativ de cauciuc, pe care se imprimă imaginea clișeului. (< fr., engl. offset)

OFSET ~uri n. Procedeu de imprimare prin care vopseaua de pe forma plană de tipar este preluată de un cilindru de cauciuc și apoi aplicată pe hârtie. /<fr. offset

ofset s. n.

ofset s. n.

ofset s. n.

ofset

OFSET (< fr.; engl. off „afară” + [to] set „a plasa”) s. n. Procedeu de reproducere și multiplicare a tipăriturilor cu ajutorul formelor de tipar din metal, plane, la care hârtia nu ajunge în contact cu clișeul metalic, ci cu un cilindru rotativ de cauciuc pe care se imprimă imaginea de pe clișeul metalic. ◊ Mașină-o. = mașină de tipar, rotativă sau plană, care, prin aplicarea procedeului o., permite tiraje de calitate foarte bună cu productivitate mare (6.000-10.000 de exemplare de coli de cărți pe oră).