3 definiții pentru oceli (verb)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
oceli1 vr [At: TODORAN, GL. / Pzi: ~lesc / E: nct] (Reg) A se mânia.
oceli2 vr [At: TODORAN, GL. / Pzi: ~lesc / E: ns cf celi] (Trs; d. flori) A se ofili.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
oceli, ocelesc, vb. IV (reg.) 1. a se mânia. 2. a începe să se usuce.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: oceli (verb)
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)