OBNUBILARE, obnubilări, s. f. Acțiunea de a se obnubila și rezultatul ei. ♦ Stare de apatie, de amorțeală fizică și psihică generală, cu încetinirea gândirii, cauzată de unele boli ale sistemului nervos sau cardiovascular; obnubilație. – V. obnubila.

obnubilare sf [At: PARHON, B. 81 / Pl: ~lări / E: obnubila] Obnubilație.

OBNUBILARE, obnubilări, s. f. (Rar) Acțiunea de a se obnubila și rezultatul ei. ♦ Stare de întunecare parțială a cunoștinței, stare generală proastă, cauzată de unele boli ale sistemului nervos sau cardiovascular; obnubilație. – V. obnubila.

OBNUBILARE s.f. (Liv.) Acțiunea de a (se) obnubila și rezultatul ei. ♦ (Med.) Stare patologică manifestată prin amețeli, prin pierderea temporară a conștienței; obnubilație. [< obnubila]. corectat(ă)

obnubilare s. f., g.-d. art. obnubilării; pl. obnubilări

obnubilare s. f., g.-d. art. obnubilării; pl. obnubilări

obnubilare s. f., g.-d. art. obnubilării; pl. obnubilări

OBNUBILARE s. v. obnubilație.

OBNUBILARE s. (MED.) obnubilație.