opțiuni
  • info

9 definiții pentru obijduire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBIJDUIRE, obijduiri, s. f. (Înv.) Faptul de a obijdui; asuprire, împilare. ♦ Ofensă, jignire. – V. obijdui,

obijduire sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 71 / Pl: ~ri / E: obijdui] (Înv) 1 Asuprire. 2 Nedreptățire. 3 Ofensă.

OBIJDUIRE, obijduiri, s. f. (Înv.) Faptul de a obijdui; asuprire, împilare. Ofensă, jignire. – V. obijdui.

OBIJDUIRE s. f. Faptul de a obijdui; asuprire, împilare. În loc de dreptate, obijduirea săracilor și celor mici. GHEREA, ST. CR. I 71.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obijduire (înv.) s. f., g.-d. art. obijduirii; pl. obijduiri

obijduire (înv.) s. f., g.-d. art. obijduirii; pl. obijduiri

obijduire s. f., g.-d. art. obijduirii; pl. obijduiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBIJDUIRE s. v. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, urgisire.

obijduire s. v. ASUPRIRE. EXPLOATARE. ÎMPILARE. NĂPĂSTUIRE. OPRESIUNE. OPRIMARE. PERSECUTARE. PERSECUȚIE. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. URGISIRE.

Intrare: obijduire
obijduire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obijduire
  • obijduirea
plural
  • obijduiri
  • obijduirile
genitiv-dativ singular
  • obijduiri
  • obijduirii
plural
  • obijduiri
  • obijduirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obijduire, obijduirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi obijdui DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.