6 definiții pentru nădușire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂDUȘIRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năduși (1); nădușeală. – V. năduși.

nădușire [At: HELIADE, O. II, 352 / Pl: ~ri / E: năduși] 1 Transpirație. 2 (Îvr) Sufocare. 3 (Pex) Moarte prin sufocare. 4 (Înv; fig) Asuprire. 5 (Îvr; fig) Dezgust. 6 Regret.

NĂDUȘIRE, nădușiri, s. f. (Rar) Faptul de a năduși (1); nădușeală. – V. năduși.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nădușire (rar) s. f., g.-d. art. nădușirii

nădușire (rar) s. f., g.-d. art. nădușirii

nădușire s. f., g.-d. art. nădușirii; pl. nădușiri

Intrare: nădușire
nădușire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nădușire
  • nădușirea
plural
  • nădușiri
  • nădușirile
genitiv-dativ singular
  • nădușiri
  • nădușirii
plural
  • nădușiri
  • nădușirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nădușire, nădușirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi năduși DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.