NOVĂ, nove, s. f. Stea variabilă explozivă, a cărei strălucire crește puternic și relativ brusc, pentru a reveni apoi treptat la strălucirea inițială. – Din fr. nova.

novă sf [At: DN / Pl: ~ve / E: fr nove] Stea variabilă a cărei strălucire crește brusc, pentru un interval între câteva ore și câteva zile, cu 10-13 mărimi stelare, pentru a reveni apoi încet și, adesea, cu fluctuații, la strălucirea inițială.

NOVĂ, nove, s. f. Stea variabilă a cărei strălucire crește puternic și relativ brusc, pentru a reveni apoi treptat la strălucirea inițială. – Din fr. nova.

NOVĂ s.f. Tip de stea a cărei mărime crește brusc, pentru a scădea apoi încet și adesea cu fluctuații. [< fr. nova].

NOVĂ s. f. stea a cărei strălucire crește brusc, pentru a scădea apoi încet și adesea cu fluctuații. (< fr., lat. nova)

NOVĂ ~e f. Stea variabilă, a cărei strălucire crește brusc și apoi scade treptat până la intensitatea inițială. /<fr. nova

novă s. f., g.-d. art. novei; pl. nove

novă s. f., g.-d. art. novei; pl. nove

novă s. f., g.-d. art. novei; pl. nove

novă, s.f. – Soi de viță-de-vie cu struguri albi, cultivată în zona Tăuți, Cicârlău (Crâncău, 2013). – Din magh. nova (MDA).

NÓVĂ (< fr. {i}; {s} lat. nova [stella] „[stea] nouă”) s. f. Stea variabilă explozivă, a cărei strălucire crește puternic, relativ brusc (în câteva ore sau câteva zile), după care revine treptat la strălucirea inițială (într-un interval de timp care poate ajunge până la câțiva ani). Până în prezent au fost observate câteva sute de n.