nișastea sfs [At: (a. 1792) ȘIO II₂, 272 / V: ~saștea, ~săștea, ~siștea, ~stestea, ~astea, ~șiștea, ~șteștea / E: tc nisaşte „amidon”] (Înv) Lamură de făină.

nisaștea sf vz nișastea

nisiștea sf vz nișastea

nistestea sf vz nișastea

nișaștea^[1] sf vz nișastea modificată

nișăștea sf vz nișastea

nișeștea^[1] sf vz nișastea

nișiștea sf vz nișastea

nișteștea sf vz nișastea

nișeșteà f. floare de făină din care se face halva. [Turc. NIȘASTÈ, amidon].

nișașteá, nișeșteá și nișișteá f., pl. ele (turc. [d. pers.] nișaste, nișasta; bg., sîrb. nišeste). Vest. Făină de calitatea cea maĭ bună și foarte fin măcinată. V. piclă, simit.

nișaștea (-ele), s. f. – Făină de patiserie. – Var. nișeștea, nișiștea. Tc. (per.) nișaste (Șeineanu, II, 272), cf. ngr. νισεστές, bg., sb. niseste.

nișastea s.f. (înv.) partea cea mai bună a făinii, fruntea, crema; făină de calitate extra; lamură de făină din care se făcea halvaua.