neuro- [At: DN³ / V: neur- / E: fr neuro-] Element prim de compunere savantă cu semnificațiile: 1-2 (Referitor la) nerv. 3 Nervos. 4-5 (Referitor la) sistemul nervos.

NEURO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „nerv”, „nervos”, „(referitor la) nervi, la sistemul nervos”. [Pron. ne-u-ro-, var. neur-, nevr-, nevro-. / < fr. neuro-, cf. gr. neuron – nerv].

NEUR(O)- / NEURI- / NEVR(O)- / NEVRI- elem. „nerv”, „nervură, nervație”. (< fr. neur/o/-, nevr/o/-, nevri-, germ. neuri, cf. gr. neuron)

neur- ec vz neuro-

nevr- ec vz neuro-

nevro- ec vz neuro-

NEUR- v. neuro-.

NEVR- v. neuro-.

NEVRO- v. neuro-.

NEURI- elem. neur(o)-.

NEVRI- elem. neur(o)-.

NEVR(O)- elem. neur(o)-.

NEURO- (NEVRO-) „nerv, țesut nervos, nervură, nervație”. ◊ gr. neuron „nerv” > fr. neuro- și nevro-, it. nevro-, germ. neuro-, engl. id. > rom. neuro- și nevro-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu biologia sistemului nervos; ~biotaxie (v. bio-, v. -taxie), s. f., 1. Teorie care dă o explicație biologică modului de dezvoltare, migrare și așezare a neuronilor. 2. Acumulare treptată, în filogeneză, de neuroni cu aceeași funcțiune, în același loc din sistemul nervos central. 3. Mod de constituire a centrilor nervoși; ~blast (v. -blast), s. n., celulă nervoasă embrionară; ~cel (v. -cel₁), s. n., ansamblu de cavități și ventricule în sistemul nervos central primitiv; ~chirurgie (v. chir/o-, v. -urgie), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu intervențiile pe sistemul nervos; ~cit (v. -cit), s. n., celulă nervoasă; ~crinie (v. -crinie), s. f., 1. Vărsare a unei secreții interne într-un țesut sau organ nervos. 2. Proprietate secretorie pe care o au unele celule nervoase; ~doc (v. -doc₁), s. n., parte a nervului care stă într-un canal osos; ~endocrin (v. endo-, v. -crin), adj., care aparține sistemelor nervos și endocrin; ~endocrinologie (v. endo-, v. crino-₂, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază relațiile dintre sistemul nervos și cel endocrin; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre toxine) care se fixează în mod electiv pe sistemul nervos; ~filaxie (v. -filaxie), s. f., acțiune de protejare a sistemului nervos; ~fiziolog (v. fizio-, v. -log), s. m. și f., specialist în neurofiziologie; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul fenomenelor normale ale diferitelor forme de activitate nervoasă; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., emitere a unor țipete determinate de un spasm al mușchilor respiratori; ~gen (v. -gen₁), adj., de origine nervoasă; ~glie (nevroglie) (v. -glie), s. f., țesut conjunctiv care intră în structura sistemului nervos; ~lemă (v. -lemă₁), s. f., neurilemă*; ~leptic (v. -leptic), adj., s. n., (medicament) cu acțiune sedativă, nu și narcotică; sin. neuroplegic; ~limfă (v. -limfă), s. f., lichid cefalorahidian; ~liză (v. -liză), s. f., proces de descompunere a sistemului nervos; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în neurologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul sistemului nervos; ~mer (v. -mer), s. n., segment embrionar al creierului sau al măduvei spinării; ~mielopatie (v. mielo-, v. -patie), s. f., boală a măduvei spinării; ~oftalmologie (v. oftalmo-, v. -logie₁), s. f., studiu al tulburărilor oftalmologice datorate leziunilor nervoase; ~patie (nevropatie) (v. -patie), s. f., tulburare a funcțiilor sistemului nervos central; ~patolog (v. pato-, v. -log), s. m. și f., specialist în neuropatologie; ~patologie (v. pato-, v. -logie₁), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu studiul bolilor sistemului nervos; ~pil (v. -pil₂), s. n., rețea de fibre subțiri amielinice, care străbate întregul sistem nervos central; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., protoplasmă care umple interstițiile dintre fibrele celulelor nervoase; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de înlocuire a unor părți ale nervilor periferici cu ajutorul unor omogrefe prelevate din măduva spinării; ~plegic (v. -plegic), adj., s. n., neuroleptic*; ~plegie (v. -plegie), s. f., diminuare sau dispariție a tonusului sistemului nervos; ~por (v. -por), s. m., deschidere terminală a tubului neural embrionar; ~praxie (v. -praxie), s. f., dependența mișcărilor corpului de buna funcționare a sistemului nervos; ~psihiatrie (v. psih/o-, v. -iatrie), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu studiul bolilor nervoase; ~psihiatru (v. psih/o-, v. -iatru), s. m., specialist în neuropsihiatrie; ~psiholog (v. psiho-, v. -log), s. m. și f., specialist în neuropsihologie; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază fenomenele psihice în corelație cu sistemul nervos central; ~ptere (nevroptere) (v. -pter), s. n. pl., ordin de insecte cu metamorfoză completă, cu aripile membranoase străbătute de numeroase rețele de nervi; ~pteris (v. -pteris), s. m., plantă fosilă caracteristică pentru carbonifer și permian, cu frunze mari și cu foliole fixate într-un singur punct; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație chirurgicală de suturare a unui nerv; ~tom (v. -tom), s. n., instrument medical utilizat în neurotomie; ~tomie (nevrotomie) (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unui nerv periferic; ~tonic (v. -tonic), adj., s. n., (medicament) care fortifică sistemul nervos; ~traumatologie (v. traumato-, v. -logie₁), s. f., studiu al leziunilor traumatice ale sistemului nervos; ~trop (v. -trop), adj., s. m., (virus, toxină, germen) cu afinitate pentru țesutul nervos; ~zom (v. -zom), s. m., mitocondrie a celulelor nervoase.

NEUR-, v. NEURO-. □ ~astenie (v. -astenie), s. f., boală caracterizată prin tulburări funcționale ale sistemului nervos; ~odinie (v. -odinie), s. f., durere resimțită pe traiectul unui nerv senzitiv sau al ramificațiilor sale; ~onichie (v. -onichie), s. f., modificări distrofice ale unghiilor, care apar în cursul unor boli nervoase.

NEURI- (NEVRI-) „nerv, celulă nervoasă”. ◊ gr. neuron „nerv” > germ. neuri-, engl. id., fr. névri > rom. neuri- și nevri-. □ ~crinie (v. -crinie), s. f., activitate endocrină a celulelor nervoase; ~lemă (nevrilemă) (v. -lemă), s. f., pătură membranoasă care înconjoară teaca de mielină a unei fibre nervoase; sin. neurolemă.

NEVRI-, v. NEURI-.

NEVRO-, v. NEURO.