NEODIHNIT, -Ă, neodihniți, -te, adj. Care nu se odihnește, nu stă (niciodată); p. ext. care este oricând gata de lucru, de acțiune; neobosit. ♦ (Înv.) Neliniștit, agitat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + odihnit.

neodihnit, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 4/29 / P: ne-o~ / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + odihnit] 1 (Rar) a Care nu se odihnește. 2 a (Rar) Care nu stă niciodată Si: neobosit (1). 3 a (Rar; pex) Neobosit (3). 4 a (Înv) Neliniștit (1). 5 sm (Îvr) Om nerăbdător.

NEODIHNIT, -Ă, neodihniți, -te, adj. Care nu se odihnește, nu stă (niciodată); p. ext. care este oricând gata de lucru, de acțiune; neobosit. ♦ (Înv.) Neliniștit, agitat. [Pr.: ne-o-] – Ne- + odihnit.

NEODIHNIT, -Ă, neodihniți, -te, adj. Care n-a avut odihna necesară sau suficientă; p. ext. care e gata de lucru, de luptă. Săcuii erau neodihniți și cîrtitori, pentru că nu li se dedese încă diploma întăritoare a drepturilor de curînd dobîndite. BĂLCESCU, O. II 104.

neodihnit a. obosit: în veci neodihnit AL.

neodihnít, -ă (eo 2 sil.) adj. Lipsit de odihnă, ostenit.

neodihnit (desp. ne-o-) adj. m., pl. neodihniți; f. neodihnită, pl. neodihnite

neodihnit (ne-o-) adj. m., pl. neodihniți; f. neodihnită, pl. neodihnite

neodihnit adj. m. (sil. ne-o-), pl. neodihniți; f. sg. neodihnită, pl. neodihnite

NEODIHNIT adj. v. neistovit, neobosit, neostenit.

neodihnit adj. v. NEISTOVIT. NEOBOSIT. NEOSTENIT.