NEBULOASĂ, nebuloase, s. f. Acumulare de materie sau de pulbere cosmică în univers, difuză și obscură, cu forme și dimensiuni instabile asemănătoare cu norii; aglomerare indistinctă de stele formînd o lumină difuză pe bolta cerească. Ca niște sori de necrezut, avînd în ei lumini culese din nebuloase diferite, așa trec cîteodată crizantemele pe dinaintea noastră. GALACTION, O. I 325. Întregi sisteme De nebuloase siderale Răsar din lumile spectrale. MACEDONSKI, O. I 54.

NEBULOASĂ s.f. Acumulare de materie sau de pulbere cosmică în univers, difuză și obscură, cu forme de dimensiuni instabile; aglomerare de stele formînd o lumină difuză pe bolta cerească. [Pron. -loa-. / < fr. nébuleuse, cf. lat. nebula – negură].

NEBULOASĂ ~e f. 1): ~e galactice obiecte cosmice de formă neregulată, luminoase sau obscure, formate din nori gigantici de pulbere și gaze rarefiate, care se observă în Galaxia noastră și în interiorul altor galaxii. 2): ~e extragalactice roiuri stelare din Universul extragalactic, având forme eliptice sau spiralate, strălucire slabă sau slab vizibilă (din cauza depărtării) și numărând sute de miliarde de stele fiecare; galaxii. /<fr. nébuleux

nebuloasă f. 1. stea cu o lumină mai slabă decât celelalte; 2. norișor albicios format din o grămadă de stele foarte îndepărtate.

NEBULOS, -OASĂ I. adj. 1. neguros, sumbru. 2. (fig.) neclar, confuz. II. s. f. acumulare de materie sau de pulbere cosmică în univers, difuză și obscură, cu forme și dimensiuni instabile. (< fr. nebuleux, lat. nebulosus)

* nebulós, -oásă adj. (lat. nebulosus, d. nébula, negură). Neguros. Nouros: cer nebulos. Fig. Îngrijorat, gînditor: frunte nebuloasă. Obscur, confuz: filosofie nebuloasă. Adv. În mod nebulos: a vorbi nebulos. S.f. Astr. Grămădire de stele care de abea se văd: calea lapteluĭ e o nebuloasă.

nebuloasă s. f., g.-d. art. nebuloasei; pl. nebuloase

nebuloasă s. f., g.-d. art. nebuloasei; pl. nebuloase

nebuloasă s. f., g.-d. art. nebuloasei

NEBULOÁSĂ (< fr.; {s}; lat. nebulosus „ceață”) s. f. Obiect ceresc cu aspect difuz și strălucire slabă format din gaze și pulberi aflate în spațiul interstelar. Până la invenția telescopului denumirea de n. era dată și obiectelor cerești cunoscute azi ca roiuri de stele sau galaxii. N. pot fi:. n planetare, denumite astfel din cauza asemănării cu planetele; au forme circulare, eliptice sau inelare și sunt rezultatul expulzării păturilor de gaze din unele stele aflate în stadii finale ale evoluției lor (ex. n. inelară din constelația Lira). În cazul exploziilor de supernove, avem n. luminoase precum n. Crab din constelația Taurul; n. difuze sunt structuri de mari dimensiuni (adesea de mulți ani-lumină), cu forme nedefinite și aspect de nor; lumina lor provine de la stelele vecine; ex. n. M 42 din constelația Orion (în „spada” lui Orion); tot în aceeași constelație se găsește n. obscură „capul de cal” (în apropierea stelei zeta din „centura” lui Orion). Un număr mare de n. obscure se observă pe plăcile fotografice ale Căii Lactee (galaxiei).