naționalizare sf [At: POLIZU / P: ~ți-o~ / Pl: ~zări / E: naționaliza] 1 Conferire a unui caracter național (1). 2 (Asr) Adoptare la specificul național. 3 (Înv) Naturalizare (1). 4 Trecere în posesia statului a mijloacelor de producție, a unor averi mobile, pământuri etc. care înainte erau în posesia unor persoane particulare.

NAȚIONALIZARE, naționalizări, s. f. 1. Acțiunea de a naționaliza și rezultatul ei; trecere a unor bunuri în proprietatea statului. În urma naționalizării, uzinele și fabricile, băncile și transporturile etc. au fost smulse din mîinile capitaliștilor și transformate în proprietate socialistă de stat. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 518. 2. (Învechit; neobișnuit) Imprimare a unui caracter național. În vremea propagandei școalei critice în favoarea naționalizării literaturii... nu se atacă de loc multele piese inferioare străine. IBRĂILEANU, SP. CR. 54.

NAȚIONALIZARE s.f. Acțiunea de a naționaliza și rezultatul ei; trecere în proprietatea statului. [< naționaliza].

naționalizare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. naționalizării; pl. naționalizări

naționalizare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. naționalizării; pl. naționalizări

naționalizare s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. naționalizării; pl. naționalizări

NAȚIONALIZARE s. etatizare. (~ unei întreprinderi.)

NAȚIONALIZARE s. etatizare. (~ unei întreprinderi.)

NAȚIONALIZÁRE (< naționaliza) s. f. Acțiunea de a naționaliza. ♦ Procesul de preluare în proprietatea statului a activelor unei companii sau ale unui domeniu de activitate. N. este justificată prin argumente politice și economice. Un argument economic este monopolul național din unele domenii (ex.: electricitate, gaze naturale, căi ferate), caracterizat prin faptul că cererea de viață are are un astfel de volum încât permite funcționarea doar a unei singure companii care să producă sau să distribuie produsele/serviciile la nivelul rentabilității sale minime. În acest fel, proprietatea statului este un instrument pentru instituirea controlului asupra producției și distribuției unor bunuri economice. Alt argument al n. este importanța strategică națională deosebită a unei companii sau domeniu de activitate, care nu pot fi lăsate să funcționeze numai în interes particular.