opțiuni
  • info

19 definiții pentru măgădău

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂGĂDĂU, măgădăi, s. m. (Reg.) Bărbat mare la trup (și cam prost); vlăjgan, măgădan. [Var.: (reg.) macadău s. m.] – Cf. măgădan.

măgădău sm [At: CONV. LIT. XI, 67 / V: (reg) macad~ / Pl: ~ăi / E: nct] (Fam) Om (tânăr) înalt, voinic și cam prost Si: măgădan Vz căscăund.

MĂGĂDĂU, măgădăi, s. m. (Reg.) Bărbat mare la trup (și cam prost); vlăjgan, măgădan. [Var.: (reg.) macadău s. m.] – Et. nec. Cf. măgădan.

MĂGĂDĂU, măgădăi, s. m. (Regional) Bărbat mare la trup; vlăjgan, lungan. Odată mă pomenesc cu o matahală lîngă mine. – Al cui ești, mă? a vorbit măgădăul. PREDA, Î. 50. Joe, după ce se făcu măgădău mare, răsturnă pe tat-său din scaunul domniei. ISPIRESCU, U. 82. – Variantă: mîgădan[1] (VLAHUȚĂ, la TDRG) s. m.

  1. Intrarea mîgădan face trimitere la măgădan, care nu figurează în dicționar. — gall

măgădău m. ștrengar mare. [Fuziune din măgar și (derbe)deu].

MACADĂU s. m. v. măgădău.

macadău sm vz măgădău

măgădan sm [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pl: ~i / E: ns cf măgădău] (Fam) Măgădău.

MÎGĂDAN s. m. v. măgădan.[1]

  1. Măgădan nu figurează în dicționar. Varianta aceasta este menționată la intrarea măgădău. — gall

macadăŭ, V. măgădan.

măgădán și -dăŭ m. (cp. cu magaoaĭe, mogîldeață, mogîldan și ung. magas, înalt. P. sufix, cp. cu bădăran). Sud. Goblezan, hojmalăŭ, lungan, vlăjgan, băĭetan înalt: uĭte măgădanu! (Sov. 186). – În Mold. nord macadăŭ (Șez. 36, 11).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

măgădău (reg.) s. m., art. măgădăul; pl. măgădăi, art. măgădăii

măgădău (reg.) s. m., art. măgădăul; pl. măgădăi, art. măgădăii

măgădău s. m., art. măgădăul; pl. măgădăi, art. măgădăii

macadău (= măgădău) s. m. (pl. macadăi)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂGĂDĂU s. v. găligan, lungan, vlăjgan.

măgădău s. v. GĂLIGAN. LUNGAN. VLĂJGAN.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂGĂDĂU s. m. (Familiar) Om (tînăr) înalt, voinic (v. găligan, lungan, vlăjgan) și cam prost (v. c ă s c ă u n d). Ia, ascultă, bagă-ți mințile în cap, că zău, cît ești de măgădău. . . pe legea mea, mă scoți din sărite. CONV. LIT. XI, 67, cf. PONTBRIANT, D., LM. Joe, după ce se făcu măgădău mare, răsturnă pe tat-său. ISPIRESCU, U. 82, cf. DDRF, ALEXI, W., CANDREA, F. 16, PAMFILE, J. III, 90. Nu ți-e rușine, Dacă nu de el, de mine, Măgădăule, să-ți pui Mintea c-un crîmpei de pui? ARGHEZI, S. P. 116. Cine să cuteze să se pună cu el, mai ales că era cîtă mai măgădăul? PAS, Z. I, 104. Odată mă pomenesc cu o matahală lîngă mine. Al cui ești, mă, a vorbit măgădăul. PREDA, Î. 50, cf. 44, 47. Ești coșcogemite macadău și te amesteci în joaca copiilor. Com. din PIATRA-NEAMȚ. – Pl.: măgădăi. – Și: (regional) macadău s. m. – Etimologia necunoscută. Cf. m ă g ă d a n.

MACADĂU s. m. v. măgădău.

Intrare: măgădău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măgădău
  • măgădăul
  • măgădău‑
plural
  • măgădăi
  • măgădăii
genitiv-dativ singular
  • măgădău
  • măgădăului
plural
  • măgădăi
  • măgădăilor
vocativ singular
  • măgădăule
plural
  • măgădăilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • macadău
  • macadăul
  • macadău‑
plural
  • macadăi
  • macadăii
genitiv-dativ singular
  • macadău
  • macadăului
plural
  • macadăi
  • macadăilor
vocativ singular
  • macadăule
plural
  • macadăilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâgădan
  • mâgădanul
plural
  • mâgădani
  • mâgădanii
genitiv-dativ singular
  • mâgădan
  • mâgădanului
plural
  • mâgădani
  • mâgădanilor
vocativ singular
  • mâgădanule
  • mâgădane
plural
  • mâgădanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măgădău, măgădăisubstantiv masculin

  • 1. regional Bărbat mare la trup (și cam prost). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: găligan lungan măgădan vlăjgan
    • format_quote Odată mă pomenesc cu o matahală lîngă mine. – Al cui ești, mă? a vorbit măgădăul. PREDA, Î. 50. DLRLC
    • format_quote Joe, după ce se făcu măgădău mare, răsturnă pe tat-său din scaunul domniei. ISPIRESCU, U. 82. DLRLC
etimologie:
  • cf. măgădan DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.